Cardinalii sfântului scaun de la judeţ stau la sfat în sala în care se întruneşte conclavul achiziţiilor publice şi nu-i nicio nădejde să iasă fum alb prea curând de pe hornul CJH. Într-un birou alăturat, vătaful judeţului sudează ţigară din ţigară. Nici fumegatul lui nu suie la cer – vorba sfătoşilor bătrâni.
Pe masa cardinalilor stau ofertele de execuţie a lucrărilor pentru drumul spre Sarmizegetusa Regia. La sfârşitul lunii mai ar trebuit să fie declarat un câştigător ca să existe minime şanse de finalizare a lucrărilor la timp. Duhovnicii achiziţiilor publice nu se pot hotărî cui să dea lucrarea. Ar da-o ei cui i se cuvine, numai că e o mică încurcătură care-l supără pe ăl de sus, pe vătaf.
Se zice că primele patru poziţii în lista eligibililor sunt ocupate de firmele lui Milică. Vătaful, care a promis decartelarea judeţului, e la mare ananghie. Dacă atribuie lucrarea primului clasat e ca şi cum şi-ar da un şut în băsănăul propriilor declaraţii. Dacă descalifică primele patru firme, dă peste alt drumar din „cartel” şi iarăşi se face de mândră minune. Între două decizii neplăcute, vătaful a ales o a treia variantă, cea mai stupidă dintre toate: amânarea pronunţări. Mia bine să se piardă o basculă de bani europeni, decât să apară el în toată splendoarea demagogiei sale.
Băga fum, meştere, că drumul ne arde pe toţi!
