Sub pălăria uriașă și zdrențuroasă, care a adunat, după visele erotice ale guvernanților, toată partea de energie din județul Hunedoara, viermuiala rupe împletitura de se-ntrevede deja un gol mare, cu vedere spre cer. Ca în jocul mai vechi știut, cu sindicaliști forțând mâța să suduie și directori mângâind-o de să-i iasă salariile prin dos, marea pălărie se duce pe pustii. Dar, în marea viermuială, jocul inteligibil pare să fie făcut de doi-trei sindicaliști, fiecare cu hățul lui și cu directorul preferat, dar toți convinși că le va merge bine doar dacă peticesc, în forță, pălăria. Necazul este că un director din zonă, mai sindicalist decât sindicaliștii, trage sforile pălăriei pentru a o păstra bine trasă peste ochi, iar altul vrea să renască lumea lui Cozma, unde sindicaliștii și directorii trăiau boierește din aceeași pită, fără E-uri, din aceea coaptă în Vale. Și se coace, și se coace…
