Nici a Glanetaşului nu le potrivea mai bine ca epistolarul care ne-a scris deunăzi la redacţie. Povestea începe undeva în „parohia” socrului, unde badea M. este om de ispravă şi de nădejde la toată familia arendaşilor din Băcia şi de primprejur. Nu degeaba l-au numit dregătorii antrenor de fotbal, consilier sătesc, preşedinte de composesorat şi cumătru peste alte scăunele de care ne ferim a face vorbire.
A Glanetaşului nostru zice că pietrişul de pe malul râului Strei se scurmă numai cu ştirea lu’ badea M. „Dacă cineva îndrăzneşte a se interesa, este plimbat de la Primărie la Composesorat şi de acolo la Apele Române, până-i sare pofta de bolovăniş”.
Asta ca asta, da’ acu’ urmează partea nostimă a găzduşagului ardelenesc.
Badea M. a primit în ţânere – fără voia satului – magaziile fostului CAP şi 20 de hectare de păşune sătească. Amu, badea – om cumsecade şi simţitor, cum nu-s doi – s-o dat în ţânere la dom’ primar, în semn de mare mulţămită. Înţelegeţi, boieri dumneavoastră, cam unde bate a Glanetaşului?
Ba încă mai povesteşte că badea a pus şi de la el ceva pe deasupra. Stâna satului cu grădină cu tot şi un saivan pe care l-a dobândit odată cu preluarea în posesie a ciobăniţei pe care o dezbumbat-o de bărbat că nu era vrednic de dumneaei.
Uite-aşa trecurăm din una-n alta fără mare băgare de seamă, de la glasul pământului hăpt la glasul iubirii – să ierte colegii dependenţi de cetitori potriveala de nume.