S-a înfipt în tradiţia politicii de cumetrie ca fiecare dregător care ia avânt spre o împărăţie mai înaltă să lase tronul unuia de încredere cu care a fost părtaş la furtişaguri.
În felul acesta se secretizează furăciunile în aşteptarea unei bine-venite prescripţii. Succesiunea la domnie au încercat-o dregători de toate culorile politice.
Pentru că noi simpatizăm (o dăm pe faţă ce să ne mai ascundem după mărăcine) cu pesediştii, zicem că lor le-a ieşit cel mai grozav încredinţarea tronului.
Într-un astfel de ţinut e păzită cu mare grijă taina hoţiei celui plecat spre un post mai măreţ. Pe sub prag se mai scurge câte-o veste, aşa cât să nu murim în neştire. Se zice că ar fi vorba despre nişte dude sau ţevi ori conducte.
Scoase de dedesubt, din pământ, şi vândute ca noi pe piaţa liberă. Ori nebăgate în şanţ, ci numai în contabilitate. Par nişte găinării, dar (ne asigură pârâcioşii) profitul a fost de peste zece miliarde de lei vechi.
