S-a întâmplat în urmă cu câteva zile. La Şcoala „Horea, Cloşca şi Crişan” şi-a făcut apariţia o delegaţie de olandezi, dascăli înfrăţiţi cu intelectualitatea gimnazială a Bradului. (În paranteză fie spus, postul de director al şcolii este ocupat de un liberal, moştenire grea a fostului USL)
Vizita fraţilor olandezi l-a prins pe primar cu şapca p-o parte, destul de pornit pe directorul şcolii cât să-i ardă o lecţie de ospitalitate ortăcească. Ca la mitingurile paşnice: cu flori în mână şi cu pietre-n jeb.
La întâlnirea cu olandezii, primarul a scos la suprafaţă vechiul său repertoriu de sindicalist, cu toate urările de bine, de mamă şi de ‚mnezăi lor de olandezi-căcăcioşi care nu ne lasă pe noi, românii, să intrăm în Schengen.
Translatorul era lac de sudoare, ca o locomotivă cu aburi, şi traducea pe sărite, din trei în trei. Mult prea aproximativ, după gustul primarului. „Zi-le, bă, tot ce zic până nu te bag şi pe tine în … mă-ti! (apoi către olandezi) Ce vă holbaţi ca viţeii?! Bagu-vă în … de călbaşi umpluţi cu rahat ce sunteţi”, cică ar fi zis primarul. (În engleză asta suna ca o invitaţie la produsele noastre tradiţionale, extrem de gustoase.) La plecare, olandezii se căzneau să afle pe cine şi de ce era supărat primarul. Probabil că n-au aflat adevărul, dar nasol e că peste câteva zile vin norvegienii la rând… într-o vizită academică la şcoala din Brad.
