Cu ani în urmă a comis-o pe fonduri europene. Era vorba de un proiect de alimentare cu apă la care a intervenit în termenul celor cinci ani în care nu avea voie să facă modificări la proiect. Afacerea a trecut neobservată pentru că numitul Daniel R., de vocaţie politician şi primar, a avut o reacţie dezarmantă. Pur şi simplu şi-a recunoscut greşeala. Politicienii nu fac asta niciodată. Daniel a făcut-o, sincer şi firesc. După care a explicat că nu putea lăsa un grup masiv de oameni fără apă în casă, drept pentru care a fost obligat să modifice debitele de volum.
Au trecut ani.
Prea-cinstitul Daniel a avut ambiţii măreţe la Curtea domniţei Udrea, după care a redevenit primar. Nu demult, Excesiv de Cinstitul Daniel a comis-o din nou. Tot cu fonduri europene şi tot cu intervenţii de capul lui. De această dată e puţin probabil să nu se audă de nefăcuta lui.
Uneori, simularea onestităţii şi a sincerităţii este cea mai trainică minciună pe care o poate servi un politician. Şi dezamăgirea este de zece ori mai adâncă în comparaţie cu licheaua politică ce vrea să te prostească în faţă.
