Spun neo-cronicarii pe facebook că un boier a găsit într-o zi pe drum o piţulă. Şi, milostiv din fire, a luat-o şi a aruncat-o în punguţa lui cu galbeni.
Numai că nu după mult timp piţula s-a dovedit a fi de doi bani. Că tinicheaua e tot tinichea. Cum s-a văzut lângă galbeni s-a umflat orezul în ea de nu-i mai ajungea nimeni la nasol.
Greu de mulţumit, ca o prinţesă răzgâiată, piţula a început să se fandosească pretinzând că tabla din care e făcută sclipeşte mai tare ca aurul.
Ce mai încolo şi-ncoace, tinicheaua a început să strice aerul în punguţa cu galbeni, iar odoarea a ajuns acum până la boier.
Nemulţumit că piţula culeasă cândva de pe drum îi devalorizează tezaurul, acesta vrea acum să bage mâna în punguţă să joace tinicheaua la ruletă.
Că şi la galbeni e la fel ca la mere: unul stricat le compromite pe toate.
