Mâine se împlinesc 24 de ani de la primele alegeri libere în România. În data de 20 mai 1990, românii erau chemați pentru prima oară la urne să își aleagă președintele și pe membrii Adunării Constituante, cum s-a numit primul Parlament de după Revoluție. Vă mai amintiți? Ion Iliescu a câștigat fără drept de apel alegerile. Ion Iliescu a fost ales preşedinte cu un scor de 85,07 la sută, respectiv 12.232.498 de voturi. Ceilalţi doi contracandidaţi, Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNȚ – CD) au obţinut 1.529.188 de voturi (10,64 la sută), respectiv, 617.007 voturi (4,29 la sută). Cred că rezultatele nu mai au nevoie de niciun comentariu. Sunt ferm convinsă că nu va mai exista niciun candidat care să obțină vreodată un asemenea scor în istoria României. A fost bine? A fost rău? Istoria va decide cum îl va judeca. Știu doar că aceia care în 20 mai 1990 își rupeau hainele de pe ei să îl voteze, astăzi îl înjură. Habar nu am dacă viața noastră ar fi arătat mai bine dacă Ion Iliescu n-ar fi existat. Un lucru e clar că nu i se poate reproșa – că a fost lacom. În schimb, el va purta mereu vina că i-a lăsat pe alții să fure! Da, de acest lucru se face vinovat! Unii spun că fără Ion Iliescu România ar fi avut soarta fostei Iugoslavii, alții că fără el Revoluția nu s-ar fi înecat în sânge, că nu ar fi existat mineriadele și că, mai ales, drumul nostru spre NATO și Uniunea Europeană ar fi fost infinit mai scurt. Rămâne istoriei să decidă ce loc și rol îi vor fi conferite lui Ion Iliescu, astăzi făcut vinovat de toate relele României. Nu l-am votat niciodată, nu l-am urât, dar nici nu l-am apreciat. A ajuns de la cel mai apreciat la cel mai detestat român. A ajuns sperietoare de campanie electorală, deși sunt convinsă că mulți dintre adversarii săi de astăzi l-au votat cu disperare în 20 mai 1990. Oare cei care l-au votat se simt vinovați pentru ceva? Dacă ar fi să întoarceți timpul, l-ați mai vota? Oricum, istoria n-o mai putem schimba! Ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost?!