Deja timpul vorbelor a luat sfârșit, a căzut de pe marginea lumii civilizate, drept în hăul unde se duc mai toate promisiunile din ultimul sfert de secol ale politicienilor români, deja și timpul oamenilor a trecut, din peste 50.000 de oameni care activau în industria energetică hunedoreană abia rezistând, cu cuțitul la gât, puțin peste 6000. Au trecut ani de subvenționări haotice, în care banii veneau cu nemiluita, sub presiuni politice și sindicale, dar mulți dintre ei „scăpau” repede tocmai în buzunarele sindicaliștilor și politicienilor. S-au ținut campanii electorale grandioase pe spinarea minerilor și energeticienilor hunedoreni: minele din Valea Jiului și termocentralele de la Mintia și Paroșeni au fost mereu ținte ale vizitelor de partid și de stat, în stil comunist. S-a dus și iarna ca vara a lui Băsescu, și vara ca iarna a opozițiilor de orice culoare. S-a dus și încrederea, s-a dus și speranța. E gata!
O cruce mare, teribil de murdară, este pusă peste tot ce a mai rămas din mineritulși producerea energiei în județul Hunedoara. O cruce cioplită, cu răbdare și cinism, de clasa politică românească, de cei care au piratat aceste întreprinderi cu șefi puși pe criterii clientelare, șefi care au încasat, alături și cu sprijinul unor sindicaliști, sume uriașe de bani, s-au căpătuit cum numai în vis visau, dar nu au mișcat un deget spre a salva structuri economice de interes național.
Acum, Complexul Energetic Hunedoara este în agonie. Nicio promisiune nu mai ține, pentru că realitățile economice sunt clare: nu există drum înainte, ci doar se așteaptă banii de înmormântare. Acronimul C.E.H. nu mai înseamnă decât Catastrofa Economică Hunedoreană, o catastrofă care va duce județul Hunedoara în cea mai neagră situație economică și socială din istoria sa. Mii de oameni vor cerși, alături de alte zeci de mii care cerșesc de mult, mila unor guvernanți cu fițe de baștani obișnuiți să fie serviți de plebe. Vor cerși, dar nu vor primi decât ajutoare de supraviețuire la cea mai neagră limită.
Situația Complexului Energetic Hunedoara este cumplită, județul Hunedoara este paralizat de spaimă, dar la București situația e de un roz pal: nu interesează pe nimeni ce se întâmplă aici. Mare lucru dacă, dintre puternicii zileicâțiva nu au luat bănuți buni pentru a distruge mineritul și energetica hunedoreană. Mare lucru, având în vedere istoria ultimilor 25 de ani.
Parafrazând o celebră axiomă: pentru amărâtul de hunedorean, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul se transformă… în praf și pulbere.