Deasupra tuturor lucrurilor, așa a fost nevoit să-și împlinească destinul grozav singurul dac care și-a asumat acest statut și a rămas să slujească voluntar, din inimă, o istorie pe care sunt prea puțini români care mai dau vreo doi bani, prinși fiind aceștia în vâltoarea cu arătare de haos a cotidianului românesc perfect dezrădăcinat.
Vladimir Brilinski, Nunu, cum îi spui prietenii, este între acei extrem de puțini oameni care au fost capabili să-și urmărească, tenace, și să-și împlinească un vis. Sărbătoarea de sâmbătă, 5 septembrie 2015, în care acest om bun a fost onorat de hunedoreni la „Premianți fără premii”, a fost, în fapt, o împlinire necesară, și în această lumină, a unui destin exemplar.
Visul lui Nunu Brilinski a fost acela de a deschide porțile zăvorâte de ignoranță și lașitate ale Samizegetusei Regia, cetate și templu al strămoșilor de căpătâi ai neamului românesc, dacii liberi. Un vis care, acum 25, acum 30, acum 45 de ani părea utopie, un vis repudiat de mintea tulbure ce a dominat România și înainte și după ce releul istorie a cuplat, în 1989, pe altă rețea, pe alt drum.
Pentru că tot aminteam de drum, drumul singurului român care s-a declarat public dac, fără fărâmă de îndoială, nu a fost deloc ușor, deloc netezit de oameni și autorități, ci taman dimpotrivă. Într-un punct mic dar intens al acestui drum am avut șansa de a-l cunoaște pe Nunu Brilinski, om frumos și prieten de nădejde cu totul dezinteresat. Călătoriile împreună prin Valea Regilor, prin locuri puțin umblate, lucrul împreună la un proiect editorial generos dedicat istoriei adevărate a dacilor, m-au ajutat să înțeleg de unde izvorăște pasiunea acestui om și cât de greu este să învingi ignoranța, delăsarea și chiar răutatea unui sistem prost alcătuit, condus de oameni și mai prost alcătuiți. A străbate Valea Regilor cu Nunu, înseamnă să cobori în minunățiile istoriei alături de o enciclopedie vie copleșită de dragoste. Sunt onorat că, la o răspântie mică din drumul lui Brilinski, m-am aflat și eu învățăcel.
Am numit drumul lui Nunu Brilinski „dacus super omnia” – dacul deasupra tuturor lucrurilor -, pentru că nu am găsit altă expresie care să cuprindă visul lui și împlinirea acestuia, dincolo de obstacole și oameni întunecați. Știind multe dintre avatarurile acestui drum, mă simt părticică a unei istorii demne, care cu siguranță va fi scrisă așa cum se cuvine, atunci când se va împlini timpul. Or, așa apartenență este onorantă și îi mulțumesc lui Nunu Brilinski pentru faptul că mi-a deschis porți pe care, altfel, nu le-aș fi deschis, probabil, niciodată.
Ieșirea Sarmizegetusei Regia în lumina plină a lumii este visul împlinit al omului bun Vladimir Brilinski. Sper, din tot sufletul, că, alături de el, și mult mai departe în viitor, acest vis să se multiplice și să-și găsească drumeții capabili să îl parcurgă deasupra tuturor lucrurilor triste ale acestei lumi încurcate.
