Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la politica hunedoreană, mă cuprinde un fior rece pe șira spinării și un țiuit în urechi de nici metoda lui Creangă, cu țopăitul pe-un pas nu dă roade. Așa frisonantă și bermetică este alcătuirea politică din zonă, încât este îngrijorător de dificil să crezi că există un viitor mai bun.
Tema momentului ar fi zdruncinătura întru așezare de la Consiliul Județean Hunedoara, unde a fost ales președinte Adrian David, lăsându-l pe Dorin Gligor, eternul perdant al alegerilor de toate felurile, cu suspinul de nevindecat al celui care a visat, pentru o clipă, că va moșteni pământul și că, măcar o dată, o să-i iasă așa cum și-a dorit. Dar e o temă minoră, pentru că politica hunedoreană nu se face la Consiliul Județean.
O analiză la prima mână a așezării de moment a politicii hunedorene ne arată că formațiunile importante sunt, amândouă, în puțul gândirii, acolo de unde nu iese niciodată ceva coerent. În tabăra puterii pesediste miroase tare a schimbare, actuala conducere județeană fiind deja prea obosită de jalnic de firavă activitate politică. Deputatul Laurențiu Nistor s-a făcut „băiat de capitală”, iar în județ prea puțini viteji se-arată, astfel încât nu ar fi de mirare o revenire a primarului de Brad, Florin Cazacu, înspre cele ale puterii politice hunedorene.
UNPR-ul senatorului Haralambie Vochițoiu preferă, subtil, poziția pătrunjelului în supa social-democrată, așteptând mereu momentul în care să se dovedească rădăcină de țelină.
În tabăra opoziției pre-leșinate, concubinajul PNL-PDL este întocmai unei cuști unde înghesui, pe un metru pătrat, o vulpe și o găină stinsă. Deputatul Bogdan Țîmpău nu dovedește „mușchiul” necesar pentru a strânge rândurile și a ține măcar organizația PNL în zona primă a puterii politice din județ. De „mare ajutor” este, în combinația de fuziune liberală hunedoreană, și liderul PDL Dorin Gligor, care nu face, politic, absolut nimic – dacă excludem faptul că mai vine pe la câte o conferință de presă. Acum, cum a pierdut și fruntea bucatelor la CJ, Gligor va fi – dacă este posibil! – și mai apatic politic decât până acum, trântind șansa liberală cu poponeața de sol.
Așadar, tabloul mare al politicii hunedorene, pe pânza lui mare este natură moartă în așteptarea alegerilor locale din 2016.
În această perspectivă, viitorul politic al județului Hunedoara este nu incert, ci de-a binelea în ceață tarkovskiană. Evident, nu este prima oară când organizațiile politice hunedorene așteaptă, parcă, să le pice-n cap mărul electoralelor. Nu este prima oară când, parcă iresponsabili față de dificultatea competiției electorale, lideri politici hunedoreni par să fi angajați într-o permanentă vacanță mare. Dar este prima dată când, la nivelul liderilor de organizații puternice lipsesc oamenii potriviți, capabili să pună biciul pe structuri și să urnească spre normalitate căruța politică. Faptul că acest lucru va afecta puternic credibilitatea politică prelectorală a unor organizații politice este mai puțin relevant. Relevant este, însă, faptul că alegătorul hunedorean va fi pus în situația de a nu avea convingeri politice solide, încredere, și, în consecință, va fi un alegător fie apatic, fie dezinteresat, fie captiv în mod grosier.
Cum am intrat în sezonul adevăratelor vacanțe, este de așteptat ca politica hunedoreană să se amâne pe ea însăși până la rumenirea firească, de la soare, a politicienilor. Pentru că altfel nu suntem convinși că se vor rumeni vreodată.
