Retras în… amintiri, unele de neuitat și, ca atare, demne de a fi reîmprospătate, îmi face plăcere să evoc alte trecute fapte și vorbe. De data asta nu din sport. Ci din… sportul cel mai drag românilor de vreo 30 de ani azi-mâine, din politică, sport național, mult mai răspândit decât… oina, ba chiar decât fotbalul, sufocat și el de politcul care-l conduce spre neant… Ca pe țară… Așadar și prin urmare, prin 2004, când începuseră formalitățile de mutare a Patronatului Drumarilor din România, din Deva, unde a fost lasnsat în 1995, ca organizație patronală națională, la Cluj, naveta noastră între cele două orașe era aproape săptămânală. Era și campanie electorală, pentru alegeri locale și județene. Și, într-o anume împrejurare, după alegeri și victoria noului președinte al Consiliului județean Cluj, Marius Nicoară, liberal sadea, deci înțelept, acesta trebuia să consfințească mutarea unei structuri profesionale naționale în aretul său, pentru ca ulterior și formalitățile juridice să fie îndeplinite… Intersant a fost că domnia sa, gazdă primitoare și atentă la solicitarea patronatului, părea mereu dus cu gândul în altă parte. Într-un târziu ne-a spus ce-l preocupa teribil în acele momente, chiar mai mult decât primirea patronatului în județul său. „Unde naiba, ce fac eu, cum fac să angajez acum 50-60 de lipitori de afișe??”- asta îl preocupa pe noul președinte al CJ Cluj…
… Recent, Cornel Nistorescu scria asta: „Politicienii nu sunt decît caricaturi firoscoase de cetățeni pe cont propriu. Evoluția lor de la lipitori de afișe la diriguitori de țară este atît de șocantă încît nici un țăran nu mai vede rostul să crească o vacă sau să semene ceapă și ridichi.” Acum, eu nu mă strofoc să aflu la care caricaturi firoscoase, adică de deștepți în toate cele, niște filozofi (de cafenea?), niște unii mai cu moț în frunte s-a rățoit Nistorescu, bag seamă că la toate și toți, fără apartenență politică, în calitate de cetățeni pe cont propriu. Dar, amintirea cu fostul președinte clujean confirmă afirmația nistoresciană că niște lipitori de afișe au ajuns diriguitori. Și, păstrând proporțiile, după caz, ar fi cel puțin dramartic de hilar ca fiecare fost președinte de CJ, fiecare fost primar de comună, oraș, municipiu să numere câți lipitori de afișe a fost nevoit să angajeze în structura pe care a condus-o, după câștigarea postului respectiv. De au ajuns administrațiile locale și județene cei mai importanți angajatori… De așa-ziși funcționari publici, conțopiști fără meserii, dar eficiente mase de manipulare acaparate de câțiva lideri sindicali veroși, rămași fără sindicaliști după pulverizarea economiei naționale. Din care s-au prăsit politicienii diriguitori actuali. Nu vom cădea în păcat gândindu-ne la unul anume, sau la alții atât de mulți. Gândiți-vă singuri doar la cei care nu vă sunt pe plac, cu care nu rezonați în niciun fel, și mai ales vă dezamăgesc ca firoscoase caricaturi. Veți constata, poate, că prăvălirea în haos ni se trage și de la lipitorii… lipiți de banul public !
