A fost o vreme când statisticile oficiale consemnau, iar propaganda de partid răspândea cu repeziciune și mândrie patriotrică, date privind gradul de ocupare a forței de muncă în diversele sectoare ale economiei. Și era o bucurie fără seamăn când s-a putut raporta că peste 50 la sută, aproape 60 la sută din populație era încadrată în industrie, aproape 40 de procente în agricultura de stat și cooperatistă, iar restul în administrație și servicii publice. Cifre la care economia capitalistă din țările pe care trebuia să le ajungem și să le depășim realizau o agricultură performantă cu circa 4,8 la sută din populația ocupată (un fermier ținea cu hrană peste 20 de orășeni!), 23-27 procente lucrau în industria automatizată și computerizată, robotizată, iar aproape 54 la sută lucrau în serviciile publice. Proporții care asigurau un înalt grad de calitate a vieții oamenilor acelor state criticate ipocrit de propaganada vremii, ca incapabile să asigure loocuri de muncă în industrie.
Trăim astăzi așa cum… suna și cum critica propaganda acelor vremi. Numai că scăzând dramatic gradul de ocupare a forței de muncă în industire, realizând o producție agricolă în câteva mari complexe agro-zootehnice și cel mai mult în agricultura mică, de subzitență a producătorilor individuali, ne alimentăm mai mult din importuri, nicdecum din proporția „un fermier hrănește 20 de orășeni”, și ocupăm cea mai mare parte a populației în adminstrația de stat, centrală și locală. Plătită cât se poate de bine din motive electorale directe- lipitorii de afișe-, și indirecte, pentru oamenii de partid care au subvenționat campaniile electorale…
Iar serviciile publice… Durere mare! Nu vorbim de… deserviciile furnizate de adminstrația de stat, centrală și locală! Ci de… deserviciile unor mari companii care nu au altă rațiune de a exista în afara unor obligații de prestări către abonați la serviciile lor. Cum sunt Telekom și UPC. Compania de telefonie, care de mulți ani mai are comun cu România doar încasarea serviciilor, profită de calitatea sa de cel mai popular operator pe piață fără cel mai mic respect pentru abonați. Cum ar fi trimiterea facturii de plată lunară a abonamentului, și te supune chinului de a sta la coadă în unicul ghișeu din oraș, pe o căldură sufocantă în interior. Dar are tupeul să te sune că nu ai plătit la termenul scadent. Să mai amintim și lentoarea internetului pe care-l furnizează abonaților săi, sau lipsa de solicitudine la apelurile pentru asistență tehnică. Iar UPC, tot în virtututea îmbuibării de principal operator, a prins obiceiul de a nu mai trimite facturi, făcând economii la cheltuieli poștale, ca și Telekom. Tot așa, mai amintim și calitatea, vechimea și valoarea canalelor TV prinse în abonamente, cu programe repetate zilnic și chiar de mai multe ori pe zi. Ce am avut, avem: deservicii !