Motto:
„Știu ca sunt prost, dar când mă uit in jur prind curaj”
Ion Creangă
Nu-mi dau bine seama dacă ați observat sau nu că de ceva vreme mă procupă… prostia. Nu ca stare naturală dată, ci ca rezultat firesc al educației, de fapt al lipsei de educație, sau, mai clar și bizar, rezultat al educării și învățării prostiei, pentru a deveni proști și ușor de prostit. Treabă făcută cu indiscutabil succes de sistemul de învățământ, de stat și particular deopotrivă, el însuși, sistemul, fiind obiectiv supus degradării în mod conștient. Acum, nu sunt sigur dacă pentru a împlini una dintre poruncile din decalogul lui Chomsky (anume: 7. Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare. Pentru aceasta: Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și a manipula opiniile colective după bunul-plac), sau pentru că este foarte rentabil din punct de vedere financiar pentru societatea respectivă să conducă o populație prostită?! Treabă care se practică cu succes, în ambele sensuri, în toate societățile/statele conteporane, oricât de moderne și ideatice ar fi ele în conștiințele maselor astfel educate. Acele satisfacții ieftine care îi ocupă timpul – și creierii, îmi permit să adaug- le cultivă cu reale rezultate în planul tembelizării și America, de pildă, dar și civilizațiile selecte ale Europei. Sigur, România nu putea rămâne în afara acestei magistrale a non-educației, știută fiind capacitatea mimetică a românilor, și predispoziția lor de a-și însuși imediat tot ce văd și aud, pe nemestecate, mai ales ceea ce e prost. Așa că serialele tv. românești, îndeosebi cele produse de ProTv., ca descendentă directă a modei americane, „La bloc” și „Las Fierbinți”, sunt oglinzi ale prostiei socializate de la noi. La fel ca producțiile „Doi bărbați și jumătate”, „Familia Bundy” și „Prietenii”. Cum ar veni, din aceste sitcomuri americane aflăm că și americanii au proștii lor. Chiar dacă dintr-unul s-a lansat cu un succes mondial o mare vedetă, Jennifer Aniston, iar din primul a ieșit scandalos din… scenă starul Charlie Sheen. Sau tocmai de aceea??
În fine, diferențele apar exact ca parametrii de dezvoltare ai SUA și ai României. Proștii din serialele noastre, îndeosebi din cel nou și interminabil, „Las Fierbinți”, sunt cu totul mai nespălați, mai primitivi și mai tâmpiți. În timp ce până și tolobonul veșnic asudat Al Bundy trăiește într-o casă socială, pentru cei cu venituri minime pe economie, care la noi ar fi considerată vilă, iar DNA l-ar căuta pe proprietar de avere, Celentano viețuiește într-o casă și o comună ca niște dărăpănături… În timp ce americanca pomenită s-a lansat ca vedetă într-un serial cu proști, în Las Fierbiți au venit să joace mari actori ai țării, mi-e și jenă să-i amintesc, dar prezența lor acolo a dat o și mai dureroasă calificare societății care obligă mari actori să coboare în mijlocul prostiei românești, pentru a-i conferi autenticitate, iar lor pentru a-și oferi un plus la nivelul de trai. (Orice tentație de extrapolare a… prostiei, din filmele menționate, în lumea reală, mai ales în cea politică, vă aparține exclusiv!)
