Putea fi orice, dar a ales matematica. Acum vreo treizeci de ani devenise proverbial cum că la întâlnirea de zece de ani de la absolvirea liceului, profesorul de română a fost surprins (poate chiar indignat) că elevul lui, Jidavu Casian, nu a ales o carieră literară, la Litere. Cam asta trebuie să fi simţit şi „proful” de filozofie sau cel de chimie ori de istorie. Profesorul Casian Jidavu a făcut parte dintr-o generaţie de excepţie.
Vulcanic, temperamental şi totuşi pedant, delicat, înzestrat cu un finuţ simţ al umorului, profesorul Jidavu transforma ora de matematică într-o lecţie de viaţă. Pe mine m-a pierdut prin anul trei şi nu i-a picat bine. Cam atunci am început să urăsc perciunii… Profesorul avea perciunii evazaţi şi oricât ar fi tras, ai mei se încăpăţânau să rămână banali. Da’ nu pot zice că n-a încercat…
Profesorul Jidavu Casian a încetat din viaţă. Ar trebui să scriu cum a plecat să predea la îngeri (nemuritorul clişeu), însă mie mi se învârt în cap tot felul de întâmplări amuzante şi nu mă pot abţine să nu spun măcar una.
Se spune că, în tinereţile sale, profesorul era mare „crai”. Un seducător. Prieten cu profesorul Roland Schon (dascălul de geografie care mi-a înlesnit întâlnirea cu Dostoievski). Dimpreună călăreau un scuter ceea ce era lucru rar acum mai bine de treizeci de ani şi de un comic aparte. Cum-necum auziseră dascălii mei că fata popii dintr-un sat de pe lângă Orăştie era peste măsură de frumoasă şi au hotărât să-şi încerce şi ei norocul. Ajunseseră pe culmea unui deal şi drumul o lua abrupt la vale ca-ntr-o râpă. Un ţăran binevoitor le zice tinerilor peţitori că popa stă lângă cimitir, pe drum la vale. La jumătatea coborâşului motoreta a rămas fără frână şi cimitirul căpătase dintr-o dată alt înţeles. Până la urmă s-au oprit într-o căpiţa de fân. Acolo întrebară iar de casa popii. „Părintele ziceţi? Tocmai v-am văzut stând de vorbă cu el în vârful dealului”, le spune femeia a cărui căpiţă de fân se făcuse ghem în jurul celor doi curtezani. În ziua aceea profesorii mei n-au mai fost la peţit.
Profesorul Casian Jidavu a fost dus acum spre un alt cimitir, cu alt preot drept călăuză pe poteca îngustă la trecerea dintre lumi. De această dată, pe un drum fără întoarcere…
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
