Pamflet,
de Sorin Ovidiu Bălan
Pe vremea când Elena Udrea visa să cucerească inimile românilor pentru a o vota, deşi arăta ca o păpuşă „Barbie” mofturoasă, a decis, pentru a-şi atinge scopul, să aleagă calea de a poza în fată de casă. Gospodină adică, la concurenţă cu doamnele din Moldova pe care le-a vizitat când apele le luaseră casele şi cărora le-a dus drept ajutoare pantofi cu tocuri cui. Aşa că ne-am trezit cu doamna Udrea năvălită pe televizoare îmbrăcată mo dest, gata să-şi atare talentele de fată bună la toate.
Ce-i drept, nu s-a repezit direct la proba de foc, aceea de a prepara o tochi tură moldovenească, la concurenţă cu sătencele pe care le cadorisise cu tocurile cui. Nici măcar la pre paratul natalului cârnat de Pleşcoi nu s-a băgat, deşi, teoretic cel puţin, ar fi trebuit să se priceapă. A ales lucruri simple, pe care orice om le apreciază. Şi astfel, am putut-o vedea pe doamna Udrea croşetând cu sârg la un pulover, pe care nu ştim dacă l-a mai terminat vreodată. Ce-I sigur, că domnul Cocoş nu era îmbrăcat cu manopera fostei soţii, atunci când a plecat la răcoare. Dar talentele blondei nu s-au oprit aici. Altă dată, aceeaşi doamnă a politicii româneşti a apucat în direct cu sârg un mop şi a făcut lună pardoseala studioului unde
era invitată, încât femeia de serviciu deja intrase la îngrijo rări cu ce-şi va mai plăti rata la bancă, convin să fiind că va fi concediată. Şi tot printre zâmbete provocatoare, doamna Udrea ne-a fost pomenit şi cuvântul „sarmale”. Trebuie să recunosc faptul că niciodată în viaţa mea nu am auzit pronunţat „sarmale” atât de sexi. Dar în toată această etalare de calităţi casnice, doamna Elena Udrea a uitat să ne arate ceva. Talentul domniei sale de a spăla. Nu, nu de a spăla rufe, că pentru asta are precis o maşină automata de ultimă generaţie. Ci talentul domnie sale de a spă la bani. Fără maşină, fără nimic. Metoda era foar te simplă. Udrea împru muta de la bănci sume enorme de bani, de ordinul milioanelor de euro, pe ca re se angaja să le returneze în timp foarte scurt. În rea li tate, returnarea creditului se făcea din şpăgile, la fel de exorbitante ca şi sumele împrumutate, pe care le lua Dorin Cocoş. Diferenţa le intra în buzunare. Sau, mă rog, în poşete, care de care mai de firmă.
Când a făcut împrumutul de 3 milioane de euro la bancă, Elena Udrea a declarat că nu mai poate dormi noaptea de grija rambursării lui. Acum, şi pe noi ne chinuie nesomnul, dar din pricina unei întrebări: faptele s-au petrecut cu ceva ani de zile în urmă. Cum se face că DNA-ul a ridicat-o de pe stradă pe Elena Udrea abia ieri, adică de când Băsescu nu mai este întâiul bărbat al ţării?
