Mai sunt câteva zile și gata anul. Bogați sau săraci, cu toții, să fim cinstiți, suntem cu gândul la sărbători – cei mai mulți cu mințile la mâncare și băutură – că poate se termină și ce ne facem? Așa că imediat începe goana după mâncare și băutură, ca să fie cele trebuincioase pe masă, cum ne place să ne lăudăm. După asta, încep mesajele, care, neapărat, încep cu – Fie ca… și continuă destul de stupid. În fine. Nu știu ce vă doriți pentru 2014, dar vă doresc să vă dea Dumnezeu înzecit! Știu doar ce nu vreau eu să mai fie.
Nu mai vreau să văd politicieni analfabeți certându-se stupid. O dorință ce nu se va împlini clar.
Nu mai doresc să aud că oamenii sunt umiliți în spitale, că nu sunt medicamente, că sistemul e subfinanțat, în timp ce se fură cu sute de mâini orice – de la mâncarea bolnavilor până la zilele lor. Nici asta nu se poate.
Trăiesc cu speranța că nu vom mai vorbi despre procese politice, despre procurori și judecători care răspund la nu știu ce comenzi. Din păcate, am doar speranțe și atât.
Ce fericită aș fi dacă bătrânii acestei țări vor trăi decent în 2014! Vise!
Cât de bucuroasă aș fi dacă tinerii români ar ajunge să poată munci decent aici, acasă, și dacă patria lor nu i-ar mai crește pe cei mai mulți dintre ei atât de prost. E prea mult și asta!
Cu cât optimism aș privi spre viitor dacă maturii scumpei noastre Românii nu ar mai avea mentalitate de slugă! Nu va fi o dorință împlinită nici în 2014.
Mi-aș dori să nu mai aud că politicienii nu mai fac nicio promisiune mincinoasă în 2014. Nu e posibil, pentru că iar vom avea alegeri, întâi pentru Parlamentul European și apoi pentru președinția României.
Ce îmi mai rămâne atunci să sper? Doar ca anul care vine să vă găsească sănătoși, cu familiile voastre, iar dacă veți avea și un strop de noroc, nu pot decât să mă bucur.
Îmi doresc să ne regăsim cu bine, să avem speranța că, poate, într-o bună zi și țara aceasta frumoasă va avea ce merită. Noi? Ceea ce vom fi în stare să clădim! Sărbători fericite și la mulți ani! Fie ca…
