De câţiva ani, aproape în fiecare zi parcurg drumul dintre Hunedoara şi Deva, cei 18 kilometri care despart două oraşe despre care am deseori impresia că nu ar putea exista unul fără celălalt. Cei 18 kilometri rămân, în schimb distanţa între cele două oraşe mi se pare tot mai mică de la an la an. Una dintre explicaţii sună aşa: întotdeauna un drum prin oraş, prin civilizaţie, ţi se va părea mai rapid decât aceeaşi distanţă parcursă printr-un loc pustiu. Peisajul de-a lungul şoselei Hunedoara – Deva s-a urbanizat în ultimii ani: pe marginea carosabilului au apărut zeci de case şi vile, zeci de firme şi depozite.
Construcţiile industriale din zona Hunedoarei s-au prefăcut şi ele în terenuri populate nu doar de ruine, ci şi de clădiri mai noi. Acum, singurele locuri pustii şi de-o parte şi de cealaltă a şoselei se întind între fabrica Macon şi intrarea în Sântuhalm, pe o distanţă mai mică de un kilometru. Am putea spune că doar un kilometru mai desparte cele două municipii – e chiar zona unde autorităţile anunţau că urma să fie construit un spital, dar proiectul a fost abandonat.
Aproape nedespărţite cum par, apropiate şi ca număr de locuitori şi în ce priveşte cetăţile în jurul cărora s-au dezvoltat, Deva şi Hunedoara au evoluat diferit în ultimii ani. Mai nou, ne-am obişnuit să le punem tot mai des pe picior de egalitate, însă în ultimele luni am avut impresia că Deva a lăsat în urmă Hunedoara. Am urcat la cetate şi am găsit întregul monument şi împrejurimile într-un imens şantier. În Hunedoara, castelul a rămas la fel de ponosit, chiar dacă în 13 din ultimii 15 ani s-a lucrat la restaurarea lui, pe ici pe colo, cum se zice.
În Deva, proiectele europene au funcţionat şi faţa oraşului se schimbă treptat cu ajutorul fondurilor de la UE, statul român, Consiliul Judeţean sau de la bugetul local. În Hunedoara încă se trăieşte sub efectul singurului mare proiect pe fonduri europene realizat, şi acesta cu chiu cu vai. L-am şi denumit „marea asfaltare” şi ne bucurăm că în sfârşit avem străzi fără gropi. Ţinem la proiectul ăsta, ne bucurăm încă pe seama lui, ca şi cum ar fi singura reuşită ce a fost şi va mai fi. În rest, în Hunedoara se visează cu ochii deschişi la proiecte gen mocăniţa, în timp ce în Deva asemenea „fantezii”, cum e pasajul subteran din zona Opera sau centrul vechi al oraşului, sunt deja puse în implementare.
