Faceţi copii: cam asta ar fi singura soluţie pe care am auzit-o la criza demografică. Mai rămâne să ne întoarcem la vechea orânduire comunistă, în vremurile în care avorturile au fost interzise şi gata, am rezolvat problema depopulării. În ultimele luni, de când am aflat şi noi că în Hunedoara mai trăiesc vreo 55.000 de oameni, aproape jumătate faţă de câţi erau în anii „de glorie” ai comunismului, problema a scăpat interesului public. Sigur, Hunedoara e în trendul naţional al oraşelor care se depopulează. Cauzele sunt cunoscute. Oricine ar putea da o explicaţie: industria s-a prăbuşit, iar oamenii au plecat cu familiile să trăiască în locuri în care au sperat că le va fi mai bine, în afara ţării, dacă au avut posibilitatea.
Dar soluţia „faceţi copii” nu e tocmai la îndemână într-un oraş care parcă te îndeamnă să îţi iei tălpăşiţa cu copii cu tot. Trebuie să căutăm altceva. Le-am putea da motive celor rămaşi în Hunedoara, de exemplu, să nu se evaporeze aşa de uşor. I-am putea atrage pe ceilalţi, plecaţi deja, să se întoarcă. Zilele trecute îmi imaginam cum am putea să creştem numărul populaţiei Hunedoarei. Nu pentru că mi-aş fi făcut griji pentru oraş, dar aşa, gândindu-mă că e păcat să îl părăsim cu toţii.
Hunedoara are 100 de hectare de teren acoperite de rămăşiţe industriale. Le tot „ecologizăm” de aproape un deceniu, în sensul că nişte băieţi deştepţi au demolat ce au putut de pe ele, au vândut totul la fier vechi şi s-au îmbogăţit. Terenurile vechilor uzine au rămas aşa cum le ştim de câţiva ani, acoperite de moloz şi buruieni. Dacă autorităţile locale le-ar fi oferit la preţ de dumping unor oameni dispuşi să construiască pe ele şi să se stabilească în Hunedoara cred că în câţiva ani zona ar fi căpătat viaţă. Aş vrea să cred că în viitor în locurile alea părăsite şi respingătoare vor fi cartiere, că străinii de Hunedoara vor fi chemaţi să se stabilească aici cu oferte de genul „Ia-ţi teren în Hunedoara, fă-ţi casă, creşte-ţi copii aici” sau că oraşul va deveni o destinaţie turistică. Acum vreo zece ani întrebam un prieten, aşa, într-un fel de interviu, cum vede viitorul Hunedoarei. În glumă, îmi spune că „va dispărea de pe hartă”. Oraşul nu a dispărut între timp şi probabil nici nu se va întâmpla asta vreodată, dar ar trebui să începem să ne gândim cu toţii la viitorul lui, îndepărtat, nu doar să visăm că în nu ştiu câţi ani Hunedoara va fi „principala destinaţie turistică a Transilvaniei” şi aşa mai departe.