Muzeul Castelului Corvinilor are un nou manager de săptămâna trecută. Bineînţeles, nu o scriu acum aşteptându-mă să se fi întâmplat între timp ceva de genul „deja avem mai mulţi turişti la castel” sau „monumentul stă să se prăbuşească”. Mi se pare însă interesantă schimbarea: cheile castelului ajung în mâna unui doctorand în administraţie publică, Flavius Tudor, după ce au stat în ultimii ani în buzunarul unor istorici (Ioan Bodochi, Nicolae Cerişer), probabil oameni care au cunoscut fiecare ungher al edificiului.
Dar concursul e concurs, omul a obţinut postul, aşadar să fie într-un ceas bun, cum se spune la astfel de numiri. Totuşi, mă gândesc eu, poate era mai bine ca la conducerea muzeului să fie un om care… are habar de istoria lui? Ioan Bodochi era ok, dar ce mă pricep eu? Aici sunt treburi administrative, cică. Aşa e la noi. Treburi administrative, management, leadership, chestii de astea. De exemplu: un om lucrează într-o instituţie publică, să zicem e un super-poliţist cu vreo 20 de ani de experienţă, cu super-anchete rezolvate, şi la un moment dat iată că se iveşte ocazia să conducă secţia, dar trebuie să facă faţă unui concurs, ceea ce e bine. Numai ca de obicei, atunci când au loc astfel de examene, zicalele de genul “nu e pentru cine se pregăteşte, e pentru cine se… ştie” sau “nu contează ce se votează, contează cine numără voturile”, adaptate bineînţeles, merg ca unse. Şi ghici ce se întâmplă? Aproape tot timpul apar surprize de genul: ca să conduci secţia de poliţie, nu trebuie neapărat să ştii să foloseşti cătuşele sau pistolul, ori să ai permis de conducere. Înveţi tu dacă ai timp. Dar e bine să ştii, de exemplu, limba portugheză. Sau să ştii politică, să ai aplecarea asta spre aproape cea mai veche meserie şi spre mai marii ei. Şi ei spre tine, bineînţeles. Nu zic că politica e un lucru rău, dar aşa e cu funcţiile astea, şi nu e de mirare că în conducerea unor instituţii publice au mai ajuns oameni pe care nu poţi da doi bani. Nu mă gândesc la castel când scriu asta, nu are legătură cu cazul de faţă, poate Flavius Tudor va avea proiecte şi realizări, mă rog, va face exact ce trebuie să facă un manager al unui monument important.
Cine ştie, eu oricum, sper ca noul director al muzelui Castelului de la Hunedoara să nu îi confunde pe Matia cu Iancu, aşa cum se întâmplă frecvent cu alţi oameni buni la toate de pe la alte muzee, oameni dintre cei care nu ştiu încă unde e Regia şi unde e Ulpia şi ce e cu Sarmizegetusele astea, de ce sunt două şi aşa mai departe. De fapt, şi dacă ar face-o, de ce să ne revoltăm? Până la urmă, dacă omul nu se apucă să pună termopane la castel, încă ar mai fi ceva speranţe… zic eu.
