În ultimele zile, prin faţa ochilor mi-au trecut mai multe articole despre cum va fi reactivată echipa de fotbal Corvinul din Hunedoara. Îî înţeleg pe fanii FC Corvinul să îşi dorească acest lucru, pentru că acest club are o istorie frumoasă. E un lucru de apreciat să îţi doreşti să mergi pe stadion pentru a mai vedea la lucru o echipă îngropată în urmă cu zece ani, la revenirea căreia ai tot sperat şi pentru care ai luptat în felul tău. Scriu asta cu gândul la susţinătorii FC Corvinul, bineînţeles. Eu sunt doar un simplu spectator la meciurile din trecut ale „corbilor albaştri” şi la cele din prezent ale FC Hunedoara. La unele jocuri ale Corvinului am stat la galerie, însă niciodată nu am avut harul acela de suporter înfocat. Uite, de exemplu, l-a avut nea Martin – un hunedorean care a murit în urmă cu câteva zile. Îl cunoşteam pe om de la meciurile la care a fost nelipsit, dar şi din trecut, când exista Corvinul, iar el era un adevărat personaj al tribunei, unul dintre cei care dădeau tonul în vechea galerie a echipei.
În ultimii ani, numărul suporterilor a tot scăzut în Hunedoara pentru că fotbalul nu a mai fost un motiv de mândrie, dar şi din alte cauze. În oraş, sunt fani rămaşi fideli numelui de Corvinul, iar pentru ceilalţi FC Hunedoara reprezintă acelaşi lucru, atâta timp cât Hunedoara are o echipă de fotbal. Şi unii şi alţii sunt din ce în ce mai puţini, asta în timp ce unul dintre cluburi se zbate în mediocritate, iar celălalt rămâne doar cu numele undeva într-o valiză de acte şi amintiri.
În faţa acestei situaţii, nu cred în planurile acelea brodate cu cuvinte frumoase, despre cum va fi reactivată echipa Corvinul Hunedoara. Oricât de optimist aş fi, nu pot paria că în viitorul apropiat Hunedoara va avea două echipe de fotbal. Hunedoara nu e Timişoara sau Cluj-Napoca. În oraşul meu, nu sunt milionari şi oricum nimeni nu pare dispus să mai investească în fotbal. Entuziasmul unor fani se loveşte de partea economică, aşa încât, zic eu, toată povestea reactivării echipei va rămâne doar o poveste. Dar pe visători nu te poţi supăra. Iar celor care încă speră în ceva şi se luptă pentru asta le spun, cu un citat din Nikita Mihailkov, care îmi place foarte mult: “Să nu-ţi fie teamă de duşmanul tău; cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face este să te ucidă. Să nu te temi nici de prietenul tău; cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face este să te trădeze. Teme-te însă de indiferenţă. Căci prin tăcerea ei, prin consimţămîntul ei tacit, te ucide şi te trădează în acelaşi timp”.
