de Sorin Ovidiu Bălan
Şmenari, coteţari, rapandule şi panacotari
Am auzit în foarte multe rânduri expresia: „Mafia de la noi..” Adică Mafia din patria noastră. Cea care a pus statul pe butuci şi a făcut din România una dintre cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană. Analizând la rece, expresia „Mafia de la noi” are şi o bază. Pentru că, ce înseamnă structuri mafiote? Organizaţii criminale, care pătrund cu fărădelegile lor până în structurile statului, uneori până la cele din vârf, pe care le păpuşesc după propriile lor interese. A pătruns crima organizată la noi în structurile statului? Cum nu. Miniştri, senatori, deputaţi, dar şi judecători, poliţişti, procurori, joacă hora prieteniei de gât cu infractorii care au spoliat bugetul naţional. Sau, şi mai trist, ei înşişi sunt infractori spoliatori de bugete uriaşe. Am putea spune chiar, referindu-ne la Mafia de la noi, că ea este chiar mai complexă decât în ţările în care are tradiţie de zeci de ani. La noi este structurată pe mai multe paliere ale administraţiei publice. Hoţii mari, dar şi căţeluşii, hoţii mai mici. Pentru că nu se fură numai la ministere. Ci şi la primării, la deconcentrate, la insitituţii mai mari sau mai mici, la judeţ, la municipiu, la comună, la sat, la tot unde se manevrează un ban public. Se prăduieşte nu numai Romtelecom-ul sau Platforma Industrială Pipera, Rompetrol sau Fabrica de Elicoptere Ghimbav, ci şi instalaţii de irigaţii, gardurile pentru parazăpezi, motorina de la locomotive. Ani de zile, am fost şi eu convins, ca şi dumneavoastră, că suntem sufocaţi de Mafie, de Mafia de la noi. Că nu se mai poate face nimic. Că statul a capitulat în faţa fărădelegii. Cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de dumneavoastră, eu, ca jurnalist, am avut posibilitatea să strig în public despre aceste nemernicii. Nu s-a întâmplat nimic, nimeni nu a luat nici un fel de măsură şi de aceea convingerea mea în atotputernicia Mafiei a fost mai mare decât la dumneavoastră.
Toate astea până în urmă cu câteva zile. Când mi-am dat seama că nu am avut deloc dreptate, atâţia ani la rând. Mafia din România nu există. Pentru că Mafia, Mafia adevărată, are reguli, are onoare. Aţi auzit, desigur, despre celebra „omerta”. Legea tăcerii, una dintre regulile de fier ale Mafiei. Adică un membru al clanurilor dacă ar fi fost arestat, niciodată nu ar fi declarat nimic despre ceilalţi. Şi nu neapărat de frică că ar fi fost ucis. Ci pentru că avea onoare. Îmi amintesc de o replică celebră, spusă fără intenţie de un infractor mărunt, de cartier: „Noi ne-am dus să ne batem, să vedem care e mai tare, iar ei au chemat poliţia. Păi, ori suntem golani, ori nu mai suntem”. După părerea mea, acela era mai mafiot decât cei pe care DNA-ul ni-i plimbă acum încătuşaţi prin faţă. Pentru că avea onoare. Aşa cum o înţelegea el, dar onoare.
Ce fac de câteva zile aşa zişii membri ai Mafiei româneşti? Toarnă de rup. Se toarnă între ei, ca să-şi mai uşureze situaţia. Prietenii de mai ieri, cu care împărţeau prada, sunt adversarii de azi, pe care dacă-i vinzi, poţi scăpa mai uşor. Şi astfel şi-au arătat adevărata valoare. Nişte infractori prăpădiţi, nişte coteţari care ciordesc găini din curtea vreunei bătrâne neajutorate, şmenari de colţ de stradă, care dau ţeapă la vreun fraier. Ăştia sunt mafioţii noştri. Nişte turnători care au făcut în pantaloni în secunda în care le-au bătut mascaţii la uşă. Infractorul Gabriel Sandu, mare ministru, „colaborează cu anchetatorii”. Mai nou, Elena Udrea, care până de curând habar nu avea de afacerile soţului, de parcă trăise pe altă planetă, brusc şi-a amintit o groază de lucruri şi l-a turnat inclusiv pe mentorul ei, Traian Băsescu.
Îmi veţi spune că lipsa de onoare nu-i descalifică din competiţia de a se numi mafioţi. Sumele pe care le-a jefuit sunt impresionante. De ordinul sutelor de milioane de euro. Dacă am aduna întreaga pagubă pe care au produs-o de-a lungul anilor, s-ar ridica la miliarde. De acord. Paguba este imensă. Dar asta nu pentru că au avut ei metode sofisticate de a o produce. S-a furat mult de tot, pentru că mult de tot din banul public au avut pe mână. Vă asigur că dacă ar fi avut de gestionat doar doi lei, ar fi furat doar un leu şi optezeci de bani. Aşa, un ministru infractor bunăoară, dacă a avut pe mână două sute de milioane de euro, a furat o sută opzeci de milioane. De aceea este paguba mare. NU pentru că sunt ei mafioţi. Ci pentru că am fost noi naivi şi le-am dat atâţia bani pe mână.
Turnare plăcută, stimaţi şmenari, coteţari, rapandule şi panacotari
