Un eveniment politic de maximă importanţă, nemeritat trecut în umbră de scandalurile la zi: Vadim Tudor a fost dat afară din PRM. Ceea ce acum 10 ani ar fi ţinut săptămâni prima pagină a ziarelor, astăzi, că se întâmplă, trece aproape neobservat. E adevărat, Corneliu Vadim Tudor a ajuns vecin cu nulitatea în politică.
Privind în urmă, umbra coţofanei erudite este însă imensă. Cu 10 ani în urmă, Vadim Tudor a coagulat în jurul lui 20 la sută din tot ce are spaţiul public românesc mai abject, şovin, antisemit sau spurcat, iar PRM-ul era al doilea partid al ţării. Vadim a reuşit această performanţă electorală ca fondator al unui standard pervers, de josnicie verbală şi ură publică, brevetând haznaua naţională în care s-au putut deversa toate mizeriile latente din subconştientul public, fără de ruşine şi mai ales fără teamă de repercusiuni.
Dacă vreodată i-ar fi fost dat să preia puterea, România sub Corneliu Vadim Tudor ar fi devenit un teritoriul al moroilor, o ţară în care nimic nu ar fi fost mare sau măreţ în afară de cultura urii şi a minciunii cu picioare ultrascurte care ar fi eutanasiat urgent bruma de democraţie cu greu contruită. Poate de aceea mulţi dintre cei care au votat Ion Iliescu în anul 2000 vor trăi toată viaţa cu convingerea că atunci şi-au apărat ţara.
Vântul istoric al schimbării nu a suflat însă în pânzele corabiei nebunilor condusă de Vadim. Azi el are ceva dintr-un bufon obosit, care stârneşte zâmbete indulgente atunci când mai ameninţă, pe ici pe colo, în stilul devenit desuet. Pentru CV Tudor drumul se înfundă. Însă şcoala sa în materie de campanii de ură, mahalagism, defăimări brutale, sau arhitectura minciunii a eclozat sub forma unor politici editoriale pe care trusturi de presă puternice le-au adoptat şi le aplică astăzi.
Veninul din „România Mare”, publicaţia tribunului, s-au propagat amplificat în minţile românilor prin talk-show-urile Antenelor sau a defunctului OTV. Aici, mai mult ca oriunde în altă parte, adversarii politici ai mogulilor au fost trataţi ca nişte gunoaie, bârfa a fost ridicată la rang de adevăr prin oratoriile a zeci de piţipoance şi nime’n drum, acuzaţiile fără acoperire au stimulat iresponsabil ura, iar lipsa de tratamente adecvate a făcut ca zilnic să fim telespectatori la o crimă mediatică.
Bun ! Asta-i situaţia ! Şi atunci? Care-i soluţia? Cenzura? Doamne fereşte? Acuzaţii de şantaj? Nu am nimic împotrivă dacă fapta penală e dovedită cu probe ! Ce mai rămâne de făcut? Tot amurgul maleficului Vadim ne dă răspunsul. Uitaţi-vă la oficiosul „România Mare” ! E cvasimaculatură ! Moare ! Soluţia este, prin urmare, una singură: întăriţi democraţia! Cum? Simplu! Puterile statului să fie stăpâne fiecare la casa lor, administraţia să conducă în loc să domnească, iar oamenii şi VIP-urile să devină egali în faţa legii, la bine şi la rău. Într-un mediu din ăsta stenic, mai devreme sau mai târziu, toată presa asta toxică converge, natural, spre acelaşi sfârşit: se îneacă în propria vomă.
