De data aceasta, pixul este negru nu doar la propriu! Este negru precum durerea bătrânului cronicar… Pentru care, fiecare februarie începe cu o săptămâna neagră, din 1993 încoace! Săptâmâna cernită şi înlăcrimată, care a durat din 2, aflarea veştii cumplite, şi s-a încheiat în 8, cu conducerea lui Mişa Klein, de către un oraş întreg, pe ultimul drum!
De 21 de ani, pentru lumea fotbalului, dar, sigur,şi pentru destui neiniţiaţi în tumultuoasa existenţă a acestei lumi aparte, începutul lunii februarie este dureros, neomenos! Atunci a plecat definitiv, într-o Lume neştiută, Marele Fotbalist care a fost Michael Klein, dragul nostru Mişa.
A fost odată…A fost o singură dată Mişa Klein! Şi, fizic nu va mai fi! Dar, va fiinţa numai în inimile şi amintirile celor care l-au iubit! Şi, îmi place să cred, ba chiar mă străduiesc, an de an, în săptămâna neagră a lunii februarie, să amintesc sau să transmit celor care nu l-au văzut, cunoscut şi iubit, că Mişa există! Este, trăieşte, şi-i fericeşte pe cei care ştiu că Fotbalistul pe care l-au plâns un oraş, o ţară, ba chiar două, că era la fel de iubit şi-n Germania, a intrat în Nemurire!
Mişa nu a fost un răsfăţat al presei, cum este, de pildă, Mutu…Nu a fost un fotbalist de top. Dar a fost cel mai bun! Cel mai…fotbalist! Nespectaculos, unii nici nu-l vedeau…Aici, însă, era unicitatea lui, valoarea sa; aici era inegalabil! Jucătorul care „nu se vede”, dar FACE JOCUL!!! Pălmaşul echipei, plâmânul şi inima echipei! Timp de un deceniu, liderul incontestabil al generaţiei sale! Timp în care a atins cerul cu mâna, a respirat aerul tare al înălţimlor performanţei europene şi mondiale, la EURO 84 şi Italia Novanta, în total adunând 90 de meciuri cu Tricolorul pe piept!…
Odată stinsă, flacăra ce l-a ars până la pieire a aprins durerea celor ce încă nu pot să creadă că Mişa nu mai este.Este şi va fi!
Pixul negru. MIŞA KLEIN. A fost şi va fi!
