Când, în captivitatea egipteană, neamul evreiesc a început să freamăte şi să se agite la îndemnurile lui Moise, sfetnicii i-au raprtat Faraonului. Acesta a întrebat care erau servituţile evreilor.(Fiecare neam înrobit trebuia să facă o muncă pentru stăpânire).A aflat că evreilor le revenea sarcina de a frământa lutul cu picioarele şi de a face din el, în amestec cu paie, cărămizi uscate la soare. Chiripici, adică. Operaţiune pentru care fiecare primea legutura de paie necesară. „De acum nu vor mai primi paiele; lăsaţi-i să şi le caute singuri, că au prea mult timp să umble după năluci; să robotească din zori până-n seară, când, frânţi de oboseală, nu mai au timp să se gândească la altceva”, a hotărât Faraonul. Textul relativ biblic, dar cuprins într-o carte aproape laică se leagă de răzvrătirea evreilor de sub ocupaţia egipteană din timpul Faraonului, probabil Seti, posibil Ramses al II-lea…Şi l-am găsit în ineresanta carte „A doua moarte”,scrisă de Eugen Ovidiu Chirovici. Ziarist, scriitor, 7 ani Mare Maestru al Marii Logi Naţionale Române.
Asemenea evreilor din textul biblic, şi noi, trăitorii în această Românie, frământăm, poate chiar de pe-atunci, dar sigur de-o Istorie, glodul, lutul, mocirla, cu paie. Iertaţi-mi infatuarea de a ne asemui cu evreii! Aş fi fericit să ne putem compara economic, cultural, social şi civic cu oricare altă ţară! Condusă de lideri care chiar iubesc acele ţari, acele popoare! Lideri care să aducă a Moise…
Acum câteva luni scriam aici:”Fie ca-n Polonia!” Nici nu bănuiam că un polonez, Donald Tusk, va deveni important lider al Europei! Tot din Gdansk, ca şi Lech Walesa, noul preşedinte al Consiliului European este creditat drept reformator al politicii de stat poloneze! După… reformarea propriei orientări poltice către necesitatea menţinerii unui rol consitent al statului, fostul premier de la Varşovia, timp de şapte ani, şi-a ferit ţara de criză! Dimpotrivă! A ridicat-o, a stabilizat-o. Acum, Crucea-Monument, din oţel, înaltă de 40 de metri, din faţa porţii Şantierelor navale din Gdansk, luminează pe al treilea polonez, după Karol Jozef Wojtyla şi Lech Walesa, care marchează soarta Europei!!!
Timp în care în România nu frământăm lutul cu picioarele, şi nici nu suntem puşi să ne procurăm paiele. Ba, chiar nu ni se cere să lucrăm. Şi nimănui nu i-e teamă că avem timp de răzvrătiri. Rar explodează mămăliga!
Dar, frământăm cuvinte! Cu valoare de paie, ude sau uscate. Uneori le vedem între dinţii rânjind ai liderilor noştri aflaţi la ani-lumină de Polonia…Frământăm paie cu glod, cu lut, cu nisip scârţâind între măsele; de multe ori cu rahat, plescăind de plăcere şi nesimţire.
Şi am dărâmat o Țară… Frământăm însă chirpici! În gură…(sept.2014)
Pixul negru. Frământând o ţară de chirpici…
