Într-un text recent, sub titlul „Mică antologie a patriotismului amărât”, domnul Andrei Pleşu face un inventar al…istoriei vorbelor rele, grele,urâte despre Ţară, despre români. Rostite sau scrise de mari, uriaşe personalităţi ale culturii naţionale. Chiar genii la vremea lor, dar şi astăzi! Precum Dimitrie Cantemir,un enciclopedist de anvergură europeană, primul român membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin. Apoi, Ion Ghica scriindu-i lui V. Alecsandri despre „Liberalii de altădată”… Iată citate:
Mihai Eminescu: „Dar domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu”…
Ion Luca Caragiale: „Noi, românii, sîntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult”. Nota bene: Reţineţi că la vremea lui Caragiale nu existau televiziunile astea care îndobitocesc, cu…ratinguri masive. Erau doar cafenele şi jurnale…
Octavian Goga: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei”(Parcă ar fi venit săptămâna trecută de la CE…) Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti”…( Îţi vine a crede că Goga se afla într-un platou al Antenei 3. Sau B1tv., Realitatea Tv).
Emil Cioran: „Nici un român nu se simte personal vinovat (…) dezertînd astfel de la responsabilitatea individuală”.
Acum, nimeni nu poate contesta că elitele culturii române, invocate de filozoful contemporan, au avut, fiecare, motivele, momentele sale de supărăre pe Ţară, pe conducătorii ei. Este treaba altora să stabilească dacă prin ocările respective ei şi-au detestat cu adevărat originea şi apartenenţa la acest neam. Dar, de ce domnul Pleşu nu l-a nominalizat în aceeaşi listă şi pe Horia Roman Patapievici? Care a vărsat asupra românilor găleţi de urină şi feacale. Scoase sau nu din context, sună la fel:”Radiografia plaiului românesc este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”! Pentru că nu-l consideră personalitate de nivelul celorlaţi? Sau a menţionat doar genii, pentru a abate atenţia de la Patapievici? Ori a dorit doar să inducă subliminar ideea că dacă li se permite geniilor, de ce nu i s-ar permite şi amicului domniei sale? Oricum doriţi să răspundeţi, este limpede că dl. Pleşu e un maestru! Şi al manipulării!
Mai întreb doar: Motto-ul textului, aparţinând lui Arthur Schopenhauer:”În perspectiva morţii mele, doresc să fac această confesiune:dispreţuiesc naţiunea germană datorită prostiei sale nesfârşite şi roşesc la gândul că îi apaţin.”- este o sugestie doamnei Merkel? De a-l decora post-mortem pe marele filozof al Lumii?!
Pixul negru.DA! ANDREI PLEŞU este un MAESTRU!
