„Lumea este împarţită în oameni care fac lucruri măreţe si în oameni care îşi atribuie meritele. Încearcă să faci parte din prima categorie – concurenţa este infinit mai redusă.” Sigur că Dwight Morrow, om politic, diplomat american, ambasador în Mexic, care a trăit între 1873 şi 1931, a enunţat în această formulă elegantă un adevăr! Valabil în America acelor ani, poate şi azi…Dar, Morrow, socrul legendarului pilot Charles Lindbergh, care a zburat, primul!, peste Atlantic, în 1927, dacă ar trăi azi în România ar constata că pe aici nu există concurenţă pentru prima categorie! În schimb, înghesuiala la atribuirea de merite este pe viaţă şi moarte.
Fac mari eforturi de memorie pentru a-mi aminti un român, măcar unul, contemporan al meu şi al dumneavoastră, care a înfăptuit fapte măreţe! Iată, mă gândesc că aici ar fi normal să evoc, să invoc măcar un erou în viaţă al revoluţiei. Dar nu-mi vine nici un nume în memorie. Au murit mulţi oameni pentru Ţara asta în 1989; au ieşit în stradă şi şi-au strigat dorinţa de libertate mii de oameni, în oraşe mari şi mici. Dar Statul, Parlamentul, Guvernul sunt conduse de-atunci de aceiaşi vreo patru-cinci sute de inşi care şi-au atribuit meritele revoluţiei. Un timp, până a nu muri, Dan Iosif a fost ridicat până-n Senat, mai mult onorific, simbolic. Ca să se astupe gura tot mai gălăgioşilor revoluţionari. De după 25 decembrie… În schimb, Petre Roman, „colegul de baricadă” nu a făcut nimic măreţ, nici la baricadă, dar l-a avut martor pe Ioşca că s-a ridicat pe un burlan, şi ridicat a rămas! În guvern, chiar în fruntea lui, în Senat, iar faptele măreţe se numesc dispariţia siderurgiei şi extracţiei de cărbune, a sistemelor de irigaţii, a…ce nu? Iar azi, zi de zi, ne dă sfaturi despre democraţie şi moralitate! Ba, ne-a mai pricopsit şi cu invenţia lui numită Traian Băsescu. Rasă pură! Primul lucru măreţ al său? L-a ras pe Roman! De la partid, de peste tot. Nu ar fi fost rău că ne-a scăpat de un rău. Însă o dată cu instalarea Băsescului, mai întâi la Capitală apoi la Cotroceni, un deceniu!, relele s-au înmulţit, au devenit mai rele, mai grele!
Acum, la ora unor noi nădejdi dinspre noul preşedinte, constat că, deşi este alt fel de om şi, firesc, te aştepţi la…alt fel de maniere, preşedintele are drept prim-sfetnic pe Dan Mihalache. Trecut prin…cenuşa a trei imperii, mă rog, guvernări, şi două partide. Iar ca sfetnic de taină, consilier personal pe nomenclator oficial, nu l-a găsit decât pe ultimul nomenclaturist comunist M.R. Ungureanu! Care-l va consilia pe preşedinte cum să mai pierdem, ce? Că-n ministeriatul lui la Externe am pierdut tezaurul de la Moscova şi patrimoniul Gojdu de la Budapesta. Ce fapte măreţe aşteptăm de la oameni mici?( Ian. 2015)
