… decât MONUMENTE FUNERARE! Precum piatra cu cruce în memoria unor schinjuiţi în puşcăriile staliniste, numai pentru că un primar semidoct credea că Ion Ogoranu e de la Muncel… S-ar fi cuvenit, eventual, inscripţionarea numelui omului de cultură, doctrinarul ţărănist Victor Isac, din Hunedoara, fost deţinut politic!…Ca şi obeliscul adăugat, la fel de imprecis ca autenticitate istorică, închinat de un vremelnic şi politic prefect unui… prefect de pe vremea când nu existau prefecturi. Ulterior corectat în „comite” şi „proprietar” al Cetăţii Devei. Când, de fapt, avea doar drept de uzufruct pe perioada mandatului, cum se zice azi. Sigur că ambele şi-ar găsi un loc mai potrivit în cimitire, nu în buricul oraşului! Iar dacă cineva chiar ar vrea să eternizeze memoria unor Personalităţi, care au însemnat cu adevărat ceva pentru comunitate, sunt destule prilejuri!
Avem deja „PODUL LUI BUSUIOC”, la Gelmar, peste Mureş, al treilea pod botezat cu numele constructorului său, după cele ale lui Apoldor din Damasc şi Anghel Saligny, la iniţiativa unei asociaţii profesionale a podarilor şi drumarilor din Deva-România. De ce nu am avea şi „TEATRUL LUCIAN RADULIAN”? De ce luxosul teatru devean se cheamă „Teatrul de Artă”, când teatrul în sine este artă? Să nu fie confundat cu…teatrul de război? Că tot au fost destule lupte pe acolo…Şi, Lucian Radulian a fost actorul cu cea mai prodigioasă, lungă, recunoscută şi admirată… stagiune la fostul Teatru de Estradă Deva, o autoritate în domeniu la vremea sa!
De ce pe frontonul Colegiului Sportiv „Cetate” Deva se află o placă omagială minicinoasă şi nu una pe care să stea scris:” COLEGIUL SPORTIV MIHAI BĂNULESCU”? Ca prim director şi fondator al şcolii de glorie a oraşului!
De ce să nu fie botezat cel mai mare baraj din anrocamente, o premieră tehnologică, din Europa, de pe Râu Mare, cu numele constructorului său, VIOREL DĂNILĂ? Om care s-a naturalizat locului , unde şi-a încheiat cariera şi viaţa, find îngropat în aval de barajul „său”, în munţii pe care i-a iubit mai mult, ai zice, decât propria familie.
La vremea inaugurării, podul de peste Mureş, de la Şoimuş, a fost tot o premieră constructivă, fiind cel mai lung de peste apele interioare din România! Şi, cu un pic de preocupare ar putea deveni al patrulea pod botezat cu numele constructorului său, TITUS IONESCU, laureat al premiului „Anghel Saligny”, fost primul preşedinte al Patronatului Drumarilor din România, singura organizaţie profesională cu acoperire naţională având sediul în Deva!
Iar cineva ar rămâne în Istorie pentru aceste eternizări. Cuvenite unor foşti contemporani ai noştri, care au înnobilat locurile respective!
Pixul negru. Mai bine nişte plăci omagiale nominale unor LUCRĂRI MONUMENTALE…
