Se povesteşte că noi, România, suntem parte a acestei Europe a improvizaţiei multinaţionale. Care ţine loc de mamă, tată, fraţi, surori…Sub poleiala unui aparent consumism, adică mai mult mimat decât real, viabil şi dătător de sănătate socială, ne dăm şi noi, ca europenii, societate de consum. Ba chiar începem, cum ne stă bine nouă, românilor, să ne luăm nasul la purtare că am fi chiar întemeietorii vieţii pe continent…Dacă nu şi peste mări şi oceane. Dar despre…economism nu prea vorbim. Decât la televizor. Unde opoziţia (oricare ar fi aceasta, că puterile se rotesc, precum cadrele în ceauşism, ca să nu stea mult pe-o cracă şi cu ciolanul în ghiare), ţine morţiş să facă politică din orice. Dar mai ales din economia asta sublimă. Care lipseşte cu desăvârşire…
Europa aşa-zis unită s-a clădit pe temelia CEE, în 1957, având ca membri Franţa, Anglia, Italia şi Benelux, înlocuind-o pe CECO, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Iar viitorii europeni din România vor constata, unii de prin 1990, alţii nici astăzi nu au constatat, că Europa, ai cărei piloni de sprijin erau cărbunele şi oţelul, i-a cerut primului guvern democratic, provizoriu, condus de Petre Roman, şi lui Ion Iliescu să lichideze, paradoxal, producţia de cărbune şi oţel a României! Nu facem acum un rechizitoriu, nu este căderea noastră, dar trăind aici, în judeţul Hunedoara, simţim, evident europeneşte, că tocmai pilonii pe care s-au clădit UE şi judeţul, cărbunele şi oţelul, au fost retezaţi! Cu atât mai penibilă, dacă nu idioată, apare iniţiativa pusă în aplicare care a căpătat numele CEH- Complexul Energetic Hunedoara! Frumos sunător ca nume de botez, dar definind un avorton. Adică fosta coloană vertebrală a energeticii româneşti, CTE Mintia, echivalentul termo al Hidrocentralei Porţile de Fier, cu o putere instalată de 1200 megaWaţi, a fost unită cu patru mine muribunde din Valea Jiului! Cineva pus, exclusiv pe criterii politice, să conducă economia, „principiu” în baza căruia la schimbarea guvrenării se schimbă şi portarii unităţilor economice care mai stau în picioare, a avut ideea să unească o sărăcie cu alte patru. În logica: voi scoateţi cărbune, îl daţi la Mintia şi Paroşeni, ei vând energia şi vă plătesc cărbunele. Toată lumea fericită şi cu lacrimi pe obraji. Numai că Mintia rar produce mai mult de 80 de mW; 80, nu 980! De fapt, produce mai mult agent termic pentru încălzirea blocurilor rămase racordate la comun. Nu se ştia asta, nici la ministerul de resort, nici la capii judeţului?
Cui îi vinde Mintia energie? Combinatul Siderurgic Hunedoara şi Victoria Călan au urmat calea …europeană. Cu ce bani să plătească 6000 de salariaţi ai celor patru mine? Am zis salariaţi fiindcă numai cam jumătate sunt mineri. Că şi la cele patru mine, ca şi la Mintia, după fiecare guvernare, se umfla schema dresorilor de hârtii prin birouri, de-au ajuns mai mulţi ca minerii şi energeticienii…
Aşa că…mai tango cu „consumismul”! Un fel de mână cerşind: daţi-ne!(mai 2015)
Pixul negru. Mai… tango cu „consumismul”!
