
azi: ” Niciunde, niciodată nu m-am simţit mai jenat, mai jignit, mai umilit decât la mine acasă, în ţara mea, în România!” Mai neînsemnaţi, mai sfidaţi şi batjocoriţi decât acasă la ei, sub toate guvernările, legal alese, de ei înşişi, umiliţii şi prostiţii, românii nu se pot simţi nicăieri! Găsesc însă multe explicaţii într-un mai vechi interviu luat istoricului Lucian Boia. Ştiţi care. Cel nu pe placul istoricilor academici contemporani. Cel pe care l-a umilit, pe scena Ateneului Român, Gabriel Liiceanu, „filozoful” de sorginte…vedeţi mai jos în cuvintele domnului Boia, când l-a invitat să-şi prezinte o nouă carte, dar nu l-a lăsat să zică ceva… Referindu-ne strict la ce se întâmplă după 1989, reţinem din spusele istoricului lucruri fundamentale:
„Mai întâi, mă deranjează minciuna ca mit fondator al României moderne. Noi încă nu ştim ce s-a întâmplat la revoluţie. Mă mai deranjează desfiinţarea imediată a Partidului Comunist. În felul acesta nimeni nu mai era comunist, dacă nu mai exista partidul. Deşi toată elita noastră îşi are originea în comunism. Toate reperele noastre sunt de dinainte de comunism, iar oamenii care ne conduc sunt moştenitorii sistemului pe care l-au repudiat. Nu mai zic de faptul că se şi lăudau cu o democraţie originală la începutul anilor ’90. Noi am ieşit din comunism complet debusolaţi şi legătura s-a făcut artificial cu România de dinainte de comunism… Reapariţia partidelor istorice a fost şi ea artificială. Coposu a umflat foarte tare PNŢCD şi pe urmă am văzut cum s-a dezumflat. Iar PNL a avut o ideologie ceva mai bine pusă la punct, dar acum a lăsat-o la garderobă… „
Iar toate cele ce se petrec în România au loc, continuă istoricul: „Pentru că românii au cultura tăcerii, iar exploziile sunt o dată la o sută de ani. Am avut o explozie la 1907, alta în 1989. Ideal ar fi să nu ai asemenea explozii, ci o conştiinţă civică astfel încât lucrurile să se regleze în permanenţă. Când s-au redus salariile bugetarilor ar fi trebuit să existe reacţia oamenilor. Dar românii sunt apatici, nu reacţionează. În ţările occidentale au fost reduceri mult mai mici şi am văzut manifestaţii-monstru. În Franţa nu ar îndrăzni nimeni să reducă salariile cu 1% că ar fi o nouă revoluţie…”
Ca…înghiţitori, ca să nu zic băutori ahtiaţi de minciunile de-acasă, sigur că nu avem de ce să ne plângem că în străinătate ne-am putea simţi jenaţi şi discriminaţi!
Nicolae Stanciu