Ne vine din ce în ce mai greu să-l înţelegem pe domnul Ponta, care, când trebuie să fie politician este administratorul-şef al patriei noastre, adică prim-ministru, deci nu poate da nici o lămurire în legătură cu politica, iar când trebuie să fie administrator-şef, adică prim-ministru, este politician, deci nu poate da nici un fel de lămurire despre treburile administrative.
Labilitatea domnului Ponta este deja binecunoscută. Nu vreau să enumăr aici decât atitudinea domniei sale în „Cazul Roşia Montană”. Când a fost doar deputat din partea PSD aflat atunci în opoziţie, domnul Ponta a fost vehement împotriva exploatării aurului prin metodele pe care le propuneau canadienii. Discursuri fulminante de la tribuna Parlamentului, acuzaţii chiar. Mai avea puţin şi-şi lepăda haina de la costum şi apărea cu un tricou scris pe piept: „Salvaţi Roşia Montană”. După cea a ajuns prim-ministru, lucrurile s-au schimbat. Ponta a devenit cel mai vehement susţinător al „Proiectului Roşia Montană”, motivând că una e să fii deputat şi alta şeful Guvernului. Adică într-un fel se vede Roşia Montană cu aurul ei de la Palatul Victoria şi altfel din sala de şedinţe de la Camera Deputaţilor.
După consultarea de ieri cu preşedintele Johannis, venit şi el cu forţe proaspete din cele câteva concedii pe care le-a avut în o sută de zile de guvernare, Ponta recidivează. Din nou nu ştie exact ce este: prim-ministru, sau liderul PSD.
De astă dată însă, tema este de o gravitate extremă şi labilitatea domnului Ponta s-ar putea să coste foarte mult pe viitor, întreg sistemul juridic românesc.
Este vorba despre calitatea de magistrat a procurorilor. Se discută de mai multă vreme despre această temă. Mai ales avocaţii au avut numeroase pledoarii şi intervenţii pe la forurile competente, pentru a se retrage această calitate procurorilor. Cererea este de bun simţ. Un proces. Ce este de fapt un proces? Este un duel cu argumente, dus în faţa judecătorului, între acuzare, reprezentată de procuror şi apărare, reprezentată de avocat. În funcţie de argumentele pe care le aduc fiecare, judecătorul decide. Ori, dacă procurorul este magistrat şi beneficiază de avantajele acestei calităţi, iar avocatul nu, atunci bătălia din faţa judecătorului este inegală şi incorectă. În plus, ce ar însemna retragerea calităţii de magistrat a procurorului? Înseamnă în primul rând posibilitatea ca acesta să fie tras la răspundere atunci când greşeşte. Atunci când reţine abuziv pe cineva sau, şi mai rău, cercetează abuziv. Aşa s-ar sfârşi şi „Republica Procurorilor”
Ca de obicei, domnul Ponta o dă iar de gard. Când era deputat, s-a opus vehement retragerii acestei calităţi procurorilor. Acum este pentru.
Motivaţia prin care încearcă să explice această schimbare de atitudine, nici nu mai contează.
Pentru că nu este cea reală. De fapt, Ponta a simţit cum a căzut obuzul foarte aproape de el, fix în capul lui Şova. Aceasta este adevărata motivaţie a schimbării de atitudine.
Mai ştim unul care şi-a schimbat radical atitudinea faţă de Justiţie, după ce frate-său sau Elena Udrea i-au fost arestaţi. Ce ziceţi. Ce şi-ar mai dori acum Băsescu o „marţe neagră”. Aia de a făcut scandal pe tema ei când era preşedinte.
