[box border=”full”]Ştirea:
Senatorul PSD Cosmin Nicula a prins un bilet cu taxă inversă (naţiunea să fie mândră că-l poate plăti) la Curtea de Conturi pentru următorii nouă ani. După datină, un inspector de conturi îşi freacă coatele de conţopist cel puţin cinci ani în finanţele publice ca să ajungă „curtean” la Conturi. Şefii Curţii au o scurtătură numai a lor: politica. La fel ca la Curtea Constituţională. Posturile „cheie” revin de drept politrucilor. [/box]
Cu justiţia nu le-a ieşit chiar ca la carte, da’ şi p-acolo se dau lupte grele între procurorii lu’ Ponta şi ăia băsişti. În rest, nomenclatura ceauşistă s-a redresat binişor după eşecul din decembrie 89. Politicienii ca şi regii se nasc făcuţi pentru a stăpânii. Unii se nasc din prima în Casa Regală, alţii, mai târzior (la a doua fătare) în Casa Poporului.
Pentru că, nu-i aşa, „Republica este Împărăţia vulgului”, cum ar zice un filozof latin de etnie sovietică.
Nicula, de economist – economiseşte
Trei ani a fost benzinar pe cont propriu. Pe urmă a lucrat numai pe conturile statului. La început tot ca benzinar, director la Petrom pe vremea lui Adrian Năstase, atunci când s-au tras ultimele salve de tun la staţiile de benzină, supra „dichisite” înaintea privatizării. Apoi director la Protecţia Copilului şi pe urmă parlamentar. Cosmin Nicula spune că s-a săturat de politică şi vrea să se întoarcă la meseria sa de economist. Dorinţa e lăudabilă, decât că Nicula n-are la ce se întoarce. Economist a fost în măsura în care a economisit pentru sine în paguba statului care l-a plătit. Şi oricât ar părea de anapoda, chestia asta ar putea constitui un avantaj în numirea sa la Curtea de Conturi. Nu-i puţin lucru să ştii în ce conturi se învârte avuţia naţională. „Bă, să nu ies io să zic ce am de zis, că aţi belit-o!”, asta spunea Cosmin Nicula în urmă cu vreo trei ani, pe când politicienii umblau cu cioara vopsită ca şi cu Biletele de papagal.
Sub zodia trădării
Pământul a venit pe lume într-o pasă proastă. Toate profeţiile fuseseră date pe cale orală, deşi se ştia că lumea-i spurcată la gură. Neamurile pământului au avut în tradiţia lor eminamente guristă: proroci, profeţi oracole, ursitoare… mă rog, tot felul de manelişti cu priză la astre. Afară de noi, românii, care (vorba tabloidelor de la Tărtăria) scriam pe când nimeni nu ştia să citească. Încă de la primele sesizări, denunţuri şi delaţiuni zodiacale, am fost hărăziţi să umblăm pe calea cultă. Spre exemplu, au fost descoperite sesizări din Epoca Bronzului care prevestesc, negru pe alb, cum că peste mii de ani mafia fierului vechi va înflori („ca nişte trandafiri” zice scrierea profetică) în ţinutul H(unedoara).
Profeţiile unui papagal
Desigur, nu absolut toate cronicile profetice dau în gât pe cineva. Au existat şi preziceri inofensive, „mondene”, un fel de predecesor a ceea ce numim astăzi un zodiac. Se numeau „Bilete de papagal” după numele şamanului. Încă de pe atunci papagalul hotăra destinul omului, doar că nu erau atât de mulţi papagali ca în zilele noastre. În una din puţinele scrieri necompromise de cercetătorii bolşevici apare o profeţie care poate avea legătură cu numirea senatorului PSD Cosmin Nicula vicepreşedinte la Curtea de Conturi a României. „Cu limba pestriţă, vag pederastă/ El va cere de tânăr privilegii în Castă”, Aceste versete descriu spiritul cutezător al viitorului dirijor de Conturi, însă următoarele două predicţii cu ritm de manele garantează că Nicula Ciosmin este personajul legendar pe care îl laudă toţi papagalii: „Buzunarul de la spate o să-i fie de model/ De aceea toată lumea o să-i spună „Portofel”.
