[box border=”full”]
Ştirea:
Serafinceanu Aurelian Calistru (SAC), fost prefect în Guvernarea Năstase, ar putea scrie un manual despre cum să pui pe butuci o afacere înfloritoare. Sau despre cum să transformi o uzină într-un morman de fier vechi. UMIROM Petroşani a fost zeci de ani vârful de lance al societăţilor de utilaj minier. Acum este ruină. După ce SAC a ajuns patron, firma a murit puţin câte puţin, pentru ca în cele din urmă să dispară sub povara datoriilor. Activitatea firmei a fost trecută, în sistem suveică, prin tot felul de firme ale Consorţiului Gerom, controlat tot de fostul prefect. Firma a intrat în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a dispărut.
Dacă SAC ar scrie un manual cum să îngropi o afacere prosperă, acest lucru ar fi de înţeles. Dar şi procurorii DNA ar putea scrie un rechizitoriu despre falimentul fraudulos, dacă politicul nu şi-ar vârî coada în treburile justiţiei. Pamfletarul propune un astfel de text imaginar ce seamănă doar accidental cu faptele descrise mai sus.
[/box]
Rechizitoriu: Onorată instanţă,
Chiar dacă o parte din faptele pe care le învederăm se înscriu în termenul de prescripţie, ele trebuie avute în vedere pentru a înţelege deplin complexitatea cauzei.
În fapt, numitul Rică a tranzacţionat cupoane de pe piaţa neagră oferind la schimb rom (de proastă calitate, contrafăcut) posesorilor de sex masculin (speculând în mod samavolnic slăbiciunile unor oamenii oropsiţi) şi ulei de soia pentru sărmanele gospodine. Cu aceste cupoane de acţiuni numitul a pus mâna pe uzina poporului şi s-a angajat să mai plătească, în tranşe, 7,9 miliarde de lei vechi ca să fie stăpân cu drepturi depline. Dar de unde avea Rică aceşti bani? Ei bine, onorată instanţă, banii au fost obţinuţi tot de la o firmă de stat, CNH, pe care a căpuşat-o hidraulic mai mulţi ani la rând. Din probele noastre (cam şubrede că de aia am lăsat fapta să se prescrie) reiese că lanţuri Gall şi stâlpi hidraulici, în general piese uzate scoase din mină, au fost spălate de rugină într-o baie la Turda să pară nou-nouţe. Apoi ele au fost revândute la minele din care au fost casate. După aceea, când a ajuns dregător şi şef peste judeţ, banii statului au curs şi mai vârtos de la mină spre buzunarele lui prin intermediul firmei de curăţat rugina la maşini – unelte.
La finalul domniei PSD, în 2004, Rică a ieşit din politică putred (de bogat) şi a băgat firma în faliment, lăsând salariaţii pe drumuri. Falimentul fraudulos i-a adus venituri suplimentare din fier vechi şi un CEC în alb: documentele şi schiţele pe care le-a folosit Constantin Brâncuş când a făcut Coloana Infinitului la Petroşani.
Rică arvuneşte ceteraşi politici de la Cluj
Când rămâne fără bani, românul schimbă câteva sute de euro. Când rămâne fără euro, afaceristul român intră în politică. În Valea Jiului, Rică îşi schimbă limuzina mai des ca şosetele. Cele şapte-opt maşini bengoase şi le scoate pe rând (dar zilnic) la plimbare să arate lumii că e om avut. Impresia contează. Nu şi pentru cunoscători. Politicienii s-au prins imediat că Rică-i rupt în spate şi că şi-a topit lichidităţile. Vestea că ar vrea să revină în prim-planul vieţii publice nu a mirat, nu a surprins, decât la periferia jocurilor de culise. Stenogramele unor interceptări telefonice scot la iveală faptul că Rică vrea să obţină un post de viitor preşedinte de regiune cu ajutorul „Grupului de la Cluj”, pesedişti de limbă moartă care au revenit în cărţi pe filiera Adrian Năstase spre Victor Ponta.
No, amu-i amu!
O convorbire între Rică şi Ioan Rus (zis Ucu) despre tentativa lui de a cumpăra bunăvoinţa lui Năstase şi un loc în faţă la alegerile regionale.
Rică: Serus, Ucule! Eşti la birou?
Ioan Rus: Nu, îs cu Vasi (Vasile Dâncu) pe floştăr, merem până la Milu (Emil Boc) la primărie să ne spună cât să-l urcăm în sondaje. Care-i baiu?
Rică: Ştii tu, chestia aia cu mine… Ai vorbit cu Împuşcatu’ (nume de cod pentru Adrian Năstase) despre mine?
Ioan Rus: Ha? Ce-o puşcat? Nu te-aud.. iar trag loazele cu urechea… Mânce-le râia ciormagu’… Zî-i amu!
Rică: Păi, vreau postul ăla de preşedinte de regiune la mine, la Hunedoara… mă rog, în ce parte ne-o băga Dragnea judeţul… Dau schiţele lui Brâncuş… ştii că e colecţionar şi-i plac… mi le-o mai cerut odată… numai să pună o vorbă bună la Victoraş că ăla nu iese din vorba lui…
Ioan Rus: Io te-ajut că merem sâmbătă la vânătoare… da’ să ştii că alea nu fac mai mult de trei milioane de euro… Nu ştiu ce să zic… treaba ta…
Rică: Ucule, nu mai fac politică de zece ani… îs la fundul sacului… Crezi că mi-e uşor? Uite, zi că mai dau şi zece la sută din ce prind… până la sfârşitul mandatului…
Ioan Rus: Apăi, dragule, ăia oricum îi dai… Nu-i bugăt (destul, ardelenism)… Şi să ştii că de când ai plecat s-au schimbat şperţurile…
Rică: N-ai înţeles… Pe lângă partea care o dau la partid… mai dau de la mine încă douăzeci la sută, na, ca să fie cum zici tu.
Ioan Rus: Amu-aşe-da! Şi bagă de samă, înveleşte cu schiţele alea şi nişte bani peşin că-i foame-n ţară. Vinde batăr (măcar, ardelenism) tri maşini… că te ţii de ele ca mutu’ de Joiana, fără nicio hasnă (folos, ardelenism).
După o săptămână, Rică organizează o conferinţă de presă în care îşi anunţă intenţia de a redeveni în viaţa publică, politician activ PSD. „Nici un om responsabil din această ţară nu ar trebui să stea pasiv şi să privească cum se ruinează patria noastră în aceste vremuri greu încercate. E timpul să ne aducem toţi contribuţia, să facem front comun de salvare naţională”, a explicat Rică.
