[box border=”full”]Ştirea:
Recensământul omologat vineri scoate la iveală multe date interesante despre starea naţiunii. Una, zicem noi, merită a fi interpretată într-o cheie satirică, deşi încă nu ne-am dumirit dacă penibilitatea situaţiei depăşeşte sau nu proasta rânduială care guvernează această ţară. Aşadar, avem în România (pe lângă români) 21 de etnii semnificative. Rutenii lui Gheorghe Firczak nu se află pe listă. Sunt la „şi altele”, nesemnificative ca pondere. Cu toate acestea rutenii au un parlamentar (pe Firczak) în Camera Deputaţilor, printre cei 18 deputaţi din partea minorităţilor. Ceangăii şi chinezii nu au om în Parlamentul României, deşi sunt mai numeroşi decât rutenii. Curiozitatea ne-a împins să aflăm cum s-a schimbat viaţa deputatului rutean după ce a fost acceptată naţia sa ca minoritate parlamentară. Ei bine, s-a cam schimbat… Evident în bine.
Arborele genealogic al averii
La intrarea în parlament, ruteanul avea un apartament primit în 1976 de la statul comunist. Atât. După doi ani de deputăţie, Gheorghe Firczak şi-a luat, timid, un apartament cu bani de împrumut, din bancă. El câştiga din indemnizaţie 59.643 lei pe an şi leafa a curs, cu mici variaţiuni, lună de lună la fel din 2000 până în zilele noastre. La al doilea mandat şi-a luat o casă cu grădină la Rapoltu Mare. În cel de al treilea mandat încep să apară conturile bancare şi gheşeftul pe spinarea Uniunii Culturale a Rutenilor din România (UCRR). Din foaia de avere dispare vechiul apartament cu care a intrat în parlament pentru că fosta sa locuinţă apare ca fiind sediu al UCRR, unde Firczak era preşedinte. Tot în mandatul trei apar şi alte câştiguri de pe urma „profesiei” de rutean. Deputatul îşi plăteşte de la UCRR, sub forma drepturilor de autor, un venit anual de 29.498 lei şi soţiei sale 45.998 lei. Afacerea merge ca unsă şi, în declaraţia de avere din 2013, „autorii” măresc potul. Uniunea îi plăteşte anual cu 41.000 lei pe Firczak şi cu 64.499 lei pe „doamna deputat”.
În plus, prin negociere politică de susţinere a premierului Victor Ponta, ruteanul obţine postul de director la Cultură în Hunedoara pentru Mircea Călin Brânduşe, cel care şi-a câştigat o bine-meritată notorietate de şofer personal pentru deputatul rutenilor sau rusanilor (ori ruşinilior?) – cum se mai cheamă naţia venerabilului Gheorghe Firczak.[/box]
Accident pe scara de incendiu a istoriei
Enciclopedia britanică „Who is who”, varianta „Care pe care”, a înregistrat recent o descoperire epocală în materie de evoluţionism. Este vorba despre mamiferul-reptilă care face saltul evolutiv de la omul comun spre demnitarul-puşlama. Veriga lipsă în lanţul evolutiv a primit numele de Fir-ţac, după numele remarcatului istoric care a făcut descoperirea. Ca orice noutate formidabilă, şi mamiferul-reptilă a fost identificat accidental de cercetătorul român care se afla scotocind în pântecele istoriei pentru a găsi o cale de a intra în parlament.
Dar iată cum relatează istorisitorul frumoasa sa capodoperă. (Toate drepturile de autor au fost cumpărate de Gheorghe Firţac, preşedintele Uniunii Culturale a Rutenilor din România, pentru această Uniune care (fiind o organizaţie non-profit) i-a plătit autorului Firţac drepturile cu bani luaţi pe diferite căi de la statul român.)
Aşadar, confesiunile uni cartofor perseverent:
„Căutam în terfeloagele alea de arhive un model de arbore genealogic care să mă ducă în parlament fără PSD, fiindcă măgarii de colegi pesedişti m-au pus în listă pe un loc neeligibil.
M-am dus îndărăt cu căutarea până la maimuţă, cum m-a învăţat pe mine materialismul dialectic în şcoală.
Acolo, îmi atrage atenţia o gorilă care aducea cu şoferul meu Călin, la figură. Sfinte Iosif Vissarionovici Stalin – îmi zic cu răsuflarea tăiată – cât de previzibilă e istoria!!! Şi în preistorie, şoferul meu era tot un mijloc de transport. Am fost convins că maimuţica aia simpatică ce îl călărea pe Călin are legătură cu strămoşii mei.
De aici înainte a fost simplu: m-am ţinut de coada primatei pe tot firul istoriei şi iată-mă deputat.
Cel mai greu mi-a fost să trec de domnia lui Caragea. Ăsta dăduse o lege cum că dacă un ţigan fură o găină nu se pune, nu e furt. Eu am arătat că mă trag din naţia de hoţi inocenţi, daţi pe faţă ruşinii şi că la ai mei făcea referire Caragea Vodă. Mai apoi, începând cu perioada modernă, am manglit diacritica de la „ş”. Deci nu „ruşinii”, ci rusinii. Ingenios, nu?
Şi aşa am ajuns noi – eu şi familia mea – rusini. Şi demnitari. Mai ales eu şi Doamna Deputat, soţia mea. La beizadeaua de fi-miu îi dau cu altă mână… Acolo e subiect de pamflet, nu de comunicare ştiinţifică”
Semnat: NOI, Gh. Firţac – la 7 ale lui Iulie, anul de graţie 2013 din ERA MEA.
