[box border=”full”]Ştirea:
Deputatul Gheorghe Firczak şi-a însuşit şi a publicat texte furate cu copy-paste de pe Wikipedia, enciclopedie online făcută de voluntari „în interes public, fără nici o posibilitate ca vreo persoană fizică sau juridică să-şi însuşească aceste materiale” – după cum avertizează textul de prezentare de pe pagina de net a enciclopediei. Dar Firczak nu-i „vreo persoană”, ci este ditamai doctorul în istorie. Savantul publică de câţiva ani texte de specialitate în presa locală, apariţii plătite cu bani de la Camera Deputaţilor. Partea nostimă e că savantlâcurile sale sunt ciordite. De pe Wikipedia – asta e cert şi dovedit, dar avem informaţii că nici sursa www.clopotel.ro nu-i este străină. Cea mai recentă furăciune în materia drepturilor de autor a doctorului în istorie este un material despre „Mica Unire”. Doctor Firczak admite că s-a „inspirat” din enciclopedia online, însă pretinde că a avut şi el o contribuţie „în plan ideatic”. Zice c-a băgat şi de la el. Şi într-adevăr apar câteva prepoziţii – „dar”, „însă”, pe ici pe acolo în plus. Decât atât? Cam da. [/box]
Şi cartea de vizită e datoare cu un copy-paste
Pentru cineva care şi-a contrafăcut obârşiile ca să poată parveni nu-i ceva neobişnuit să-şi măsluiască şi opera. Pentru cine nu ştie, Gheorghe Firczak a ajuns parlamentar printr-o făcătură ieftină, dar eficientă: fost pedeserist de mâna a doua, Firczak şi-a încropit un trecut cu origine sănătoasă, s-a auto-declarat rutean şi a revendicat un fotoliu de deputat în tagma minorităţilor. A demonstrat că se poate intra în parlament cu voturile pe care le ia şeful de la scara blocului. Coleg de Cameră cu Wictor W. Wiorel (www.) Ponta, ruteanul nu putea rămâne indiferent la standardele intelectualităţii fripturiste: plagiatul. Furtul intelectual e ca un blazon pentru sferele înalte, o carte de vizită scrisă şi rescrisă în copy-paste. Din cele de mai jos se va putea observa că deputatul rutean Gheorghe Firczak avea să devină un instrument util partidelor de la putere condamnate într-un permanent proces electoral. Enciclopedistul le are…
Fals tratat de vânătoare electorală
Doctorul Ghiţă Firţac e savant în alegeri. În lucrarea sa despre alegerile din 1859, putem zice fără de tăgadă că avem de-a face cu un act istoric. Enciclopedistul Firţac schimbă fundamental Wikipedia. Dintr-un singur „delete” pe textul luat cu copy-paste, face să dispară cuvântul „falsificat”, termen care scoală şi morţii din somn în contextul listelor electorale.
Ia priviţi:
Wikipedia: „În dorinţa de a-şi realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniştilor cu cele ale antiunioniştilor”.
Ghiţă Firţac: „În dorinţa de a-şi realiza visul de domnie, Vogoride a înlocuit listele electorale ale unioniştilor cu cele ale antiunioniştilor”.
Altă brânză-n altă traistă! Restul textului e identic, dar nu mai contează: verbul face diferenţa… Nici Liviu Dragnea, tata hoţiilor electorale, nu ar fi gândit atât de departe.
Cum să plagiem onorabil
Să fii enciclopedist e lucru mare, acum când spiritele mărunte se mărginesc să plagieze pe căprării. Cu Wikipedia, Ghiţă Firţac a dat lovitura, dar multă lume uită cât de magnific a lucrat la eunucii lui Suleiman. Academicianul rutean a studiat din scoarţă-n scoarţă 90 de episoade din Suleiman Magnificul. Mai mult, a fost nevoit să chiulească din parlament la 43 de şedinţe că să-l surprindă şi-n reluare. Din această relaţie vicioasă s-a născut „O ruteancă la Înalta Poartă”. Vestea bună e că Suleiman va avea 135 de episoade. Să tot plagiezi…
„Unii plagiatori sunt nepricepuţi. În Strategia de dezvoltare a Hunedoarei copiştii au pus de la ei că statul îşi vinde acţiunile de la Siderurgica. Cum să faci aşa ceva? Pui oameni de bună credinţă – ca Dom’ Profesor, ca Tender, sau ca Patriciu – pe drumuri, le dai speranţe că mai este un tun de tras şi când colo ţeapa e fumată demult. Plagiatori ordinari, de duzină… N-ajung ei să treacă pragul la Cameră ca mine şi ca Ponta”, scrie pentru prima dată fără copy-paste deputatul rutean în „Manuscrisele de la Mâna Moartă sau Cum plagiem cu onestitate”
De acelaşi autor, doctor în istorie Ghiţă Firţac, mai puteţi citi: „O viaţă de om” de Nicolae Iorga, „Revoluţie şi Reformă” de Ion Iliescu, „Curtea Penală Internaţională”, de Victor Viorel Ponta, care în fapt e (şi) de D. Dicaconu/ de V. Creţu/ de I. Diaconu/ de V. Duculescu.
