[box border=”full”]Ştirea:
Aqualandul spală bani. Din respect pentru deveni, să nu umble leuţii lor prin Mexic ca nişte pesos zdrenţuroşi. Patruzeci de lipitori de afişe din toate partidele, fără discriminare, spală bani în regim de voluntariat. Restul de angajaţi, 12 nesuferiţi fără pile, curăţă scăldătoarea de căpuşele fostului primar Mircia Muntean. Vremea căpuşelor a apus. Aqualandul trăieşte glorios anotimpul păduchilor. Cu pletele-n vânt şi plin de glamour (de vrăjeală, cum ar veni în limbaj popular), spiritul primarului pluteşte peste ape ca un Samson de curând dat cu gel. Acesta este decorul pe jumătate imaginar în care la Aqualand se evaporă 1,4 milioane de lei noi. Adică 14 miliarde de lei vechi. Sau 311.000 de euro. Ori, mai pe gustul primarului, 5,17 milioane de pesos mexicanos. [/box]
În al treilea an din ultimul său mandat de primar la Deva, Petru Mărginean s-a tratat de căpuşe şi a dat în patima păduchilor.
Nu e bine să te laşi de căpuşe dintr-o dată, aşa ca şi cum ai scoate din priză uscătorul de păr. În orice caz, e nasol mai ales atunci când se întâmplă să fii îndrăgostit de cocul tău.
Şi pe urmă, trecerea de la căpuşe la păduchi e ca din rău la doamne-fereşte. Dacă nu ai la-ndemână gelul potrivit, te-ai ras!
Un primar ciudat. De Mexico
La revenirea din Mexic, primarul Devei avea un fel straniu de a privi lucrurile. I-a mărturisit unui îngeraş ce-i dansase pe masă înainte s-ajungă mâna lui dreaptă. „M-a prins microbu’, muceaceos! Uite, nu-i aşa că par un fel de Ciudat de Mexico? Îţi zic o chestie în portugheza lor şi pe urmă ţi-o traduc: „Hombre, I killed my brother for ten pesos, but you are my friend and I kill you for nothing”. Adicătelea: Bă, fac moarte de om dacă nu mai câştig un mandat”, zice primarul în timp ce scuipă-n palma dreaptă cât să lipească de frunte o şuviţă din bretonul răvăşit.
Măgelatu, bre! Decât puţin luat din pilă
Trage aer în piept şi se înalţă ca un izvor pe bază de bule. „Ce păcat că am aruncat statuia cowboy-ului descălecat lângă calul lui Decebal. Mi-ar fi prins bine mascota unui pistolar pentru viitoarea campanie. În vremurile astea tulburi justiţiarii sunt la mare căutare”, gândeşte cu voce tare El-Ciudat-de-Mexico. „Pălărie de văcar am? (Are!) Pe urmă ce? Va fi greu de găsit un meşter bun care să ia la pilă mecla bronzului adus din China de fostul primar? (Ar cam fi pentru că meşteri buni nu prea mai „se egzistă”) Nu mult, bre! Cât să aducă cu mine văcaru’. Sloganul îl am deja în cap. De la filmu’ cu Piersic mi-a venit: „Îs io, mă, Gelatu! Măgelatu”
Ţara apelor tulburi. Partide luate de val
Îngeraşii care i-au dansat pe masă la cheful de după alegeri au ajuns să i se urce în cap imediat după aceea. Aidoma unor păduchi. Câteva (mai multe, ca steagurile lui Pristanda), au ajuns să ascută creioane la primărie. Se-nţelege, asta după ce au început să dispară – una câte una – căpuşele lui Mircia Muntean. Altele, din cele împiedicate la limbă, spală putina pe statul de plată de la Aqualand. Fraţii pesedişti au cerut partea lor de scalp pe care să-şi planteze păduchii. Unde? Tot la băltoaca cu tobogane. („Nămolul uscat nu place porcilor”, a mârâit primarul, dar le-a făcut pe plac.) Şi uite-aşa din păduche în păduche Aqalandul îngraşă peste 50 de angajaţi, deşi în orice loc din lume afacerea se durigă cu 12 până-n 15 amploiaţi. Între lipitorii de afişe osândiţi la sinecură e şi ţucălarul fostului senator Cosmin Nicula. Feciorul de casă pesedistă e director adjunct la Aqualand, dar îşi face veacul la partid. Trece pe la Aqualand o dată pe lună când îşi clăteşte buzunarele la casierie. „Asta e o calomnie şi mă judec cu voi până-n pânzele albe”, ar fi ripostat directoraşul. „Io trec săptămânal pe la Aqualand şi pot demonstra cu factura de la apă. N-am mai făcut o baie fierbinte acasă de la alegerile din 2012”.
