Ca toate localităţile rurale din partea hunedoreană a Ţării Zarandului, şi comuna Blăjeni, o aşezare care se întinde pe o suprafaţă de circa 88 de kilometri pătraţi, ceea ce înseamnă cam patru la sută din teritoriul judeţului nostru, are o frumuseţe aparte.
Aceasta este dată atât de cadrul natural, dar şi de alte aspecte. Cadrul natural de care facem pomenire aduce şi avantaje comunei, una situată într-o zonă muntoasă, cu sate destul de răsfirate, în care este greu să faci investiţii majore în infrastuctură, aşa cum ar fi o reţea centralizată de alimentare cu apă. “În comună nu avem reţea de alimentare cu apă, dar nici nu au fost cereri în acest sens. Ne-am gândit să facem o investiţie în acest sens, dar am renunţat din mai multe motive, unul dintre ele fiind situaţia financiară a locuitorilor comunei, bună parte dintre ei fiind vârstnici cu venituri mici, iar consumul de apă trebuia plătit. Avantajul nostru este că avem multe izvoare pe raza comunei, dar şi oameni gospodari, care şi-au făcut fântâni în gospodării. Practic, apa nu costă nimic în Blăjeni şi nici problem cu seceta nu am avut, aşa cum, din păcate, s-a întâmplat în alte părţi, chiar şi în commune apropiate de noi. Bineînţeles că nu vom da uitării acest proiect, dar, ţinând cont că accesarea de fonduri europene pe acest gen de investiţii devine mai dificilă, noi neavând o populaţie de peste 2.000 de locuitori, ne vom orienta spre alte axe de finanţare pentru alte genuri de investiţii”, a declarat Horia Flavius Jurca, primarul comunei Blăjeni.
Patriotism local
Ca toţi moţii, şi cei din Blăjeni sunt mândri de originile lor. Ba mai mult, pe aici circulă o vorbă din bătrâni care spune că, pentru a fi un bun blăjenar, trebuie să ai cal alb, cireş în poartă şi să te numeşti Candin. Aici întâlnim peisaje superbe, celebrul grup de tulnicărese, meşteri populari, monumente care evocă amintirea eroilor moţi, dar şi altele. “Fiind într-o zonă relativ izolată, nu avem problem cu poluarea. Cu siguranţă acesta este motivul în care o bună parte dintre concetăţenii maei au început, încetul cu încetul, să practice agricultura ecologică. Rezultatele, pentru început, aşa cum ne aşteptam, nu sunt extrem de spectaculoase, dar se merge pe un drum bun. Pe lângă aceasta, noi, blăjenarii, ne mai mândrim cu un lucru, cu ţuica de cireşe. Pentru a scoate o ţuică de cireşe aşa cum trebuie este mult de muncă. În plus, cantităţile produse nu sunt foarte mari, aşa că mare parte a acestei licori, a cărei tărie este în jur de 60 de grade, ca la orice vinars întors care se respect, este ţinută pentru consumul propriu ori pentru o degustare cu apropiaţii. Ar fi ideal dacă am reuşi să omologăm acest veritabil brand al comunei, dar birocraţia este mare şi costurile sunt enorme. Oricum, la noi în comună se va produce în continuare ţuica de cireşe, iar cei care trec pe la noi şi o gustă pot fi siguri că nu este contrafăcută, la fel cum naturale sunt şi celelalte fructe şi legume care se cultivă prin zonă”, a mai spus primarul din Blăjeni, Horia Flavius Jurca.
