Creează chipuri de îngeri din mozaic

[wzslider autoplay=”true”]

[box type=”info”]Deşi are o mare afinitate pentru toată gama de arte frumoase, Andrada Bara are o pasiune pentru icoane. Şi de aici, a ajuns la arta sacră. Doar trei ani şi-a folosit cunoştinţele acumulate în timpul facultăţii, lucrând lucrări bisericeşti, deoarece soarta a hotărât altfel pentru ea[/box]

Contrar aşteptărilor, după terminarea Liceului de Arte „Sigismund Toduţă” o deveancă cu o înclinaţie deosebită pentru grafică şi pictură, a ales să urmeze cursurile unei alte facultăţi, decât o instituţie de învăţământ superior exact pe profilul de arte plastice. Deşi nimeni nu se aştepta la asta, tânăra Andrada Bara a fost foarte hotărâtă  să meargă la Facultatea de Teologie Bucureşti, secţia de Artă Sacră, pictură monumentală şi icoane, pe care a şi absolvit-o în 2008.

O alegere inflenţată de pasiunea pentru icoane

Talentul prelucrat şi şlefuit de-a lungul multor ore de atelier, la şcoală, dar şi acasă i-a creat un stil personal, cum de fapt îşi creează fiecare artist. Mii de lucrări au ieşit din mâinile tinerei artiste, dar cel mai mult drag a prins de icoane. Încă din şcoală. Pe lângă faptul că făcea parte din  secţia de grafică în timpul liceului, Andrada a ales să frecventeze şi orele de sculptură ale profesorului Mircea Lac de la „Cercul de Artă Populară Tradiţională Românească” de la Liceul Pedagogic din Deva. Primele icoane realizate au fost basoreliefuri în lemn, după care au urmat cele pictate pe lemn şi pe sticlă. Iar cu orele de la cercul popular eleva a mers în paralel până la finalizarea liceului.

”Ideea cu facultatea de teologie a fost aşa, de ultim moment. Mi-a povestit cineva de orele de la Artă Monumentală şi m-am hotărât pe loc ce vreau să fac. Şi mă bucur foarte mult şi acum, pentru alegerea făcută”, povesteşte tânăra.

Atelierul de mozaic bisericesc

După absolvirea facultăţii, Andrada a rămas în Bucureşti. Un coleg de facultate şi-a deschis un atelier care se ocupa cu designul şi producerea de mozaicuri destinate pentru decorarea bisericilor. Din ţară şi din Bucureşti. Este un tip de artă care are mare căutare, chiar dacă nu foarte mulţi artişti aleg să îl practice. Însă tânăra absolventă era foarte încântată să lucreze cu acest material, pentru că i-a plăcut tehnica mozaicului încă din atelierele facultăţii.

„Este foarte frumos, dar şi foarte greu în acelaşi timp. Întotdeauna când se lucrează pe comandă, trebuie ca lucrarea să fie gata la termenul limită stabilit. Se lucrează pe suprafeţe gigant, de câţiva metri înălţime şi câţiva lăţime. Evident că se lucrează pe bucăţi mai mici, dar cum suprafeţele sunt foarte mari, este mult de lucru. La un astfel de atelier contează foarte mult munca în echipă şi rezistenţa. Câteodată se lucra într-un ritm infernal, de dimineaţa şi până seara târziu”, spune Andrada.

De la mici bucăţele colorate, la faţade de biserici

Pentru a creea o lucrare tip mozaic este nevoie, în primul rând, de mare răbdare. Întâi se execută desenul mare, pentru suprafaţa reală destinată lucrării. Desenul se împarte în mai multe părţi, pe care urmează să se lucreze individual. Iar de aici se trece la umplerea desenului cu faianţă sau gresie colorată, sau cu sticlă de Murano. Spre deosebire de gresie, sticla de Murano are o strălucire aparte, mai ales dacă este de bună calitate. Sticla se tăia în bucăţele cât mai mici, cu un cleşte special, după care fiecare bucată trebuia aşezată în locul potrivit, în funcţie de ceea ce se cerea în desen. Toate pietricelele erau legate între ele cu rosturi. Când lucrarea era finalizată, peste ea se întindea un clei special, care se lăsa o perioadă la uscat. După ce cleiul este uscat, lucrarea este considerată gata şi se poate lipi cu mortar pe perete. Iar pentru ca o lucrare de doi pe trei metri să fie gata de aplicat pe perete, se lucrează în echipe de câte patru sau cinci oameni o perioadă de aproximativ trei luni.

Hand-made-ul este căutat de bucureşteni

Concomitent cu lucrul la atelier, în aceeaşi perioadă, profitând de puţinul timp liber, Andrada a început să îşi facă un stoc de bijuterii din pastă ceramică, casete şi oglinzi pictate manual, tablouri din frunze presate, felicitări şi multe alte obiecte hand-made care aveau mare trecere la târgurile de profil din capitală. Piesa de rezistenţă erau icoanele, cu sau fără foiţă de aur, care se vindeau foarte bine.

„În Bucureşti, lumea are o mare deschidere spre lucruri de acest gen. Se caută foarte mult hand-made-ul, ca alternativă la comercial şi kitch-ul întâlnit pretutindeni. Oamenii vor să încerce lucruri noi, făcute de artişti. În urma acestor târguri am primit şi comenzi pentru a picta icoane. Eu optez pentru icoanele de tip bizantin, deoarece mi se par mai expresive” povesteşte tânăra.

Contează foarte mult atât tehnica, cât şi suportul pe care urmează să fie pictată icoana. Pentru suport de lemn se înţelege că lemnul trebuie să fie foarte bine uscat, după care se prepară cu grund şi abia apoi se începe pictura propriu zisă. Culorile se amestecă cu emulsie de ou pentru a „prinde” pe suprafaţă, iar culorile se adaugă succesiv, până la definitivarea lucrării. În schimb, la pictura pe sticlă, desenul trebuie făcut în oglindă. Întâi se adaugă culorile deschise, iar abia apoi cele închise. Tânăra spune că preferă culorile şi pigmenţii care se amestecă cu apă, decât culorile de ulei, deoarece acestea se usucă foarte greu.

De un an, viaţa ei a luat un alt curs

În 2010, Andrada s-a înscris la master. Timp de încă doi ani a reluat cursurile şi examenele, în paralel ocupându-se cu comercializarea obiectelor confecţionate de ea, şi cu atelierul unde monta mozaic. Deşi totul părea că mergea foarte bine, soarta a hotărât altfel pentru tânăra artistă. Fără niciun fel de simptome sau avertisment. În timpul unor analize de rutină, Andrada a descoperit că are foarte mari probleme cu rinichii. De aici şi până la dializă a fost doar un pas. Tânăra s-a întors acasă, alături de familie, pentru a nu fi singură pe durata tratamentului. Acum, Andrada deşi depinde de dializă şi merge la spital de trei ori pe săptămână pentru proceduri, nu şi-a pierdut speranţa că totul se va rezolva în bine.

În aşteptarea unui donator

În timpul petrecut la Deva, tânăra şi-a umplut timpul confecţionând diverse piese hand-made. Cum nu poate sta fără să facă ceva, stocul cu lucrări destinat vânzării a tot crescut. Drept urmare, artista a participat şi la târgurile de profil din oraş, iar de mărţişor a pregătit 300 de bucăţi din pastă ceramică, ipsos sau ramuri de copac. Spre marea ei bucurie, mărţişoarele s-au vândut în totalitate. Deşi a fost nevoită să stea şi în spital o perioadă, Andrada a desenat tot timpul cât a fost imobilizată la pat. Tânăra este pe o listă de aşteptare pentru un rinichi sănătos, prin care problemele ei de sănătate ar putea lua sfârşit. Cu toate că nu este uşor să lupţi cu o atfel de boală, artista este foarte optimistă şi veselă.

După ce se va face bine, Andrada şi-ar dori să îşi deschidă un atelier de desen pentru copii.

„Mie îmi place să lucrez foarte mult cu copiii. Aş putea să îi învăţ să deseneze sau să picteze, ba chiar să fac şi ore de lucru manual cu ei, ceea ce nu se mai prea face în şcoli. Din păcate, am observat că nici orele de desen nu mai sunt luate în serios de către elevi. Tocmai de aceea mi-ar plăcea să le insuflu dragostea pentru artă”, spune artista.