O anume împrejurare și… trecutul de spectator cu ochiul oarecum format laurile din adolescență ale Șurianului Sebeș, apoi Chimiei Făgăraș, dar mai cu seamă ale Științei Cluj- care de fapt a devenit prima mea iubire în fotbal-, am primit sarcina a meciului. . prelua rubrica Sport a ziarului Drumul socialismului, Deva. Practic am debutat în cronica sportivă o dată cu antrenorul Ștefan Coidum, după promovarea Jiului Petroșani în prima divizie, cu antrenorul Eugen Mladin. Pe la Jiul Petroşani sa perindat o pleiadă de antrenori cu renume. C el mai celebru era Coloman Braun-Bogdan, Cibi-baci. Pe care am avut șansa să-l mai întâlnesc pe când era observator federal, și să ascult multe povești cu fotbaliști și despre fotbal și oameni de fotbal… Iar când se nimerea să fie delegat la Jiul și nea Ioan Chirilă, convorbirile deveneau mai. . . interesante decât meciurile. Cum, de pildă, nea Cibi spunea maestrului nostru: „La ora asta țin cu Farul, pentru că la Farul joacă Ciosescu, iar eu țin cu Ciosescu. Fotbalistul, nu doctorul”. A ltădată ne-a povestit despre Ioan Igna, care la prima prezență la UTA a salutat: „Sărut mâna”. De asemenea vorbeau cu entuziasm despre Nicolae „Coco” Dumitrescu, legendarul antrenor arădean. Care la și promovat la UTA pe fotbalistul Jiului, Costică Uilecan.
… Invitat de Clubul Presei din Deva (da, există ceva, funcționa într-o încăpere din dreapta ușii de intrare la actuala Casă de Sănătate), Ioan Chirilă a venit cu un aparat video, proprietatea lui IonȚiriac, și ne- a încântat cu finala Cupei Davis, SUA-România 3-2, din 1971, la Charlotte (Stan Smith – Ilie Năstase 7-5, 6-3, 6-1; Frank Froheling – Ion Ţiriac 3-6, 1-6, 6 -1, 6-3, 8-6; Stan Smith / Erik van Dillen – Ilie Năstase / Ion Țiriac 5-7, 4-6, 6-8; Stan Smith – Ion Țiriac 8-6, 6-3, 6 – 0; Frank Froheling – Ilie Năstase 3-6, 1-6, 6-1, 4-6). După, invitatul nostru ne-a însoțit la restaurantul Transilvania (azi bancă, același… nume). Restaurant elegant, relativ nou, unde cânta o formație condusă de soții Csampai, iar… primașul Laci tocmai începuse Balada lui Ciprian Porumbescu… Nea Vanea ne-a lăsat în fața barului, două trepte mai sus decât salonul, și s-a dus glonț la violonist, a luat vioara, și a continuat să cânte de unde-l orprise pe Laci… Apoi, la masă, unde ne-a primit celebrul ospătar Gheoghe Țapu, fie iertat!, invintatul ne-a lămurit că asemenea servicii și calitate, ca-n acest restaurant, nu a întâlnit nici la restaurantul parizian unde-l dusese Ilie Năstase să-l omenească… franțuzește.
… Peste ani, după ce a ajuns Mircea Lucescu la Hunedoara, la prima întâlnire cu nea Vanea, îmi zice: „Acum fac și eu ca Cibi- baci, îți amintești. Eu țin cu Mircea Lucescu, deci acum cu Corvinul” . Iar de-aici se leagă un șir de… amintiri-povești. Una, după meciul România-Cipru, la Hunedoara, premieră națională. După care meci, marele Ioan Chirilă îl întreabă pe Lucescu: „C e i-a lipsit echipei noastre ca să fie mai convingătoare?” „I-a lipsit Klein!”, la uluit Lucescu pe distinsul cronicar. Care, transcriind răspunsul în unul dintre savuroasele sale comentarii nu și-a ascuns o anume reacție la… insolența antrenorului: „Cum adică, ia lipsit doar Klein?! Dar cine-i Klein ăsta, care aleargă în buestru?” Nu după multă vreme, nea Ioan Chirilă la înțeles pe Lucescu, a văzut și el ceea ce văzuse antrenorul în alergătura nespecifică a hunedoreanului… cel mai iubit dintre hunedoreni, și a devenit suporter devotat al lui Klein, care avea să aibă 10 ani de prezenţă cvasipermanentă în Naţionala României! Tot în… starea de grație a Corvinului, nea Vanea a priceput rapid că Ștefan Tripșa, fie-i țărâna ușoară!, este chiar în realitate o legendă, nu doar o… poveste eroică locală. Și, mi-a telefonat să-i aranjez o întâlnire cu de-acum pensionarul Erou al Muncii Socialiste. Dar un… eficient deschizător de uși ale diverselor cabinete ministeriale, pentru rezolvarea mai scurtătură a unor dificultăți ori necesități pentru club, pentru Combinat, pentru Hunedoara… Ca exemplu, s-a mizat mult, vreo jumătate de an, pe posibil ca nea Fane să rezolve ridicarea suspendării lui Sandu Boc, aflat în lot la Corvinul. Unde se antrena cu speranța că deschizătorul de uși va nimeri ușa potrivită. Dar, în fața acelui departament bine încuiat, celebritatea sa nu a fost de-ajuns… În fine, la data și ora stabilitate, ne-am aflat față-n față cu eroul… Discuția a decurs de parcă cei doi se cunoșteau de când e lumea… La un moment dat, nea Fane îmi zice: „Da’ ăsta are reportofonu’ în jep (buzunar), că nici nu notează, nici microfon n-are?!”. După vreo oră ne despărțim și după o săptămână mă sună nea Fane. „Ai văzut gazeta (revista FOTBAL), am știut eu că are aparatul ascuns. A scris o pagină întreagă exact cum am vorbit”. „Nu are niciun aparat, niciun reportofon, doar o memorie extraordinară”-îi spun. „De elefant” -zice. „Cât un elefant”, zic…
. .. Prin 1977-78, nu rețin exact, pe faleza de la Neptun aud din spate: „Îl vezi pe tipul din față cu doi copii și doamna de ceaaltă parte? E Stanciu, ziarist la Deva!” Am recunoscut imediat vocea, am întors capul și: -Alo, domnu’, ce faceți pe aici?- Ca și, tine, la Mare, la plimbare pe faleză, până la gardul de sârmă, de la vila lui nea Nicu… Era cu soția, doamna Iarina Demian, cu fiul lor mic, Tudor, de vreo 3-4 ani, iar mai în spate, plictisit și mofluz, fiul său, Ionuț, adolescentul… Erau cazați la Vila Scriitorilor. Dar și dânsul și alți scriitori frecventau mai mult grădiniță de vară de vis-a-vis, Cireșica. ( Cea veche, nu a lui Băsescu). Unde, era permanent aranjată o masă cu vreo 12 scaune, în capul căreia… prezida Fănuș Neagu. Aici ne mai întâlneam și seara, la o bere ori un șpriț de vară. A fost o vacanță faină!
…Întâlnirile de la Hunedoara și poveștile cu și despre Centrul Olimpic de Gimnastică din Deva, unde se află și Nadia Comăneci, ne-au condus o dată până la Fabrica de blănuri Vidra din Orăștie. Unde, după cum îi povestisem cândva, aveam o oarecare trecere, prin vechea cunoștință, directorul Probsdorfer, un neamț din Petrești-Sebeș, la care apelam uneori, cum a fost cazul cu setul de haine de blană- palton, scurtă, geacă- , pentru Nadia. Acolo, nea Vanea și-a făcut imediat un prieten din șeful atelierului de creație, maistrul Graff. Acesta, de-a dreptul fericit că la văzut și cunoscut în atelierul său pe marele ziarist Ioan Chirilă! Și așa buni prieteni au devenit, că după o săptămână o conduceam pe actrița Iarina Demian în atelierul… contelui Graff, iar prin august 1982, doamna îmi aducea un exemplar al cărții cel mai rapid tipărită, după CM 1982, „Espana ’82”, cu dedicația autorului: „Prietenului Stanciu de Deva, în amintirea întâlnirilor noastre hunedorene.” Iar doamna Iarina a plecat din Orăștie la Deva și apoi la București cu noul model de haină de blană, lansată pe le dânsei, o haină lungă cu măsuri glugă. , versatilă, putând fi purtată pe ambele… fețe, una de blană, ceaaltă de piele întoarsă, tip Alain Delon…
…În Franța, la EURO 84, grupul nostru de turiști, cam 25, prin BTT, în care ma strecurat Mircea Lucescu, după ce a zis: „Nea Nicule, la 44 de ani cu BTT-ul?”, ne intersectam mereu cu… acreditații oficiale-nea Vanea, Ovidiu Ioanițoaia, Gheorghe Mitroi, Nicolae Soare, Vasile Căbulea-, cazați la Ambasada României din Paris. Ne întâlnesc prin gări, la stadioane, schimbam păreri despre meciuri, mă mai ajutați cu materiale oficiale, liste cu formațiile care urmează să joace, ba chiar și cu câte o bere… Ei erau mai dotați financiar, față de grup… tineretului, care primiserăm oficial fiecare vreo 150 de franci pentru toată durata turneului. După extraordinara semifinală de la Marsilia, Franța- Portugalia 3-2, am venit împreună la Lyon, pentru semifinala următoare, Spania-Danemarca, cu TGV-ul. Iar nea Vanea a făcut blatul la noi, în căminul de primire a tinerilor străini, cămine existente în Paris și-n marile orașe. Cămine ca pentru săraci, dar curate, civilizate, cu tot ce era necesar. La Paris, în ultima zi de… Franța, am vizitat pe fostul meu coleg de liceu, Romulus Bena, din Răhău. E ra secretarul Ambasadei noastre la Paris și reprezentantul României la UNESCO. Mai mult ca să-i cer 10 franci, că nu mai aveam nicio țigară. Până să fiu primit l-am reîntâlnit – în clădirea interioară, tip bloc de locuințe, un fel de hotel -, pe nea Ioan Chirilă, strecurându-se discret și îmbrăcat leger, spre un oficiu, unde ma chemat la un whisky mic. Comentam încheiatul european de fotbal sub zodia Platini, până am fost anunțat că domnul Bena mă așteaptă în fața clădirii principale. De unde ma luat de braț și ma tras deoparte să-mi fac instrucțiuni despre ce și cum aveam voie să vorbesc în prezența Excelenței Sale, ambasadorul Dumitru Aninoiu, care a urmat să mă prezinte… Și ne-a prezentat pe ambii.
În final, Romică nu mi-a dat 10 franci, ci 10 pachete de Kent. Mai bine!
… Ultimele întâlniri cu marele ziarist au avut loc la Cluj, la cele două… turnee Brescia, pe care le-a organizat Mircea Lucescu la stadionul Ioan Moina, prin 1993 și 1994, parcă, îmi place să cred că în onoarea lui Neluțu Sabău. În tribuna oficială, în locul prim-secretarului Ioachim Moga, se făleau trecătorii/ vremelnicii șefi ai orașului și județului. Mai mult pentru a fi văzuți de și cu nea Vanea.
Dumnezeu să-l odihnească pe cel mai valoros cronicar de sport din România!
*****
Textul este inserat și în cartea FOTBAL MINUT CU MINUT, a eminentului jurnalist clujean OVIDIU BLAG, apărută recent la Editura CUANTIC, București.
*****
