Creditul cu buletinul e frecţie.
Cămătarii statului (puşi pe posturi de control pe baza carnetului de partid) cumpără cu legitimaţia de serviciu.
Se întâmplă cam aşa.
Un grănicer (ne putem imagina, de dragul fabulei, unul buhăit de la mediu, cu vocaţie de activist PCR) are limuzina stricată şi merge cu ea la un meşter care nu i-o poate repara pe loc.
Asta îl scoate pe comisar din minţi ceea ce înseamnă că mecanicul este deja o sursă de poluare.
Poluatorul mai face o gafă şi promite să repare maşina pe spesele lui.
Asta îl scoate din minţi pe comisar: cum adică, obraznicului îi trecuse prin cap să-i factureze lucrarea!? Neruşinarea asta nu poate rămâne nepedepsită.
Totuşi, din când în când, în zilele în care râgâie borhot, activistul devine generos, iertător. Pentru cinci mii de euro e gata să uite că meşterul voia să-l pună la plată.
În imaginar povestea se sfârşeşte aici. În lumea reală, meşterul plăteşte cei 5.000 de euroi pentru pace.
