Acum, aş fi de-a dreptul ingrat să susţin că nu am nimic cu CNADNR, după ce această onorabilă companie a catadicsit să înlocuiască o amendă (pe care probabil o meritam, fără însă a fi anunţat când şi unde am greşit) cu un proces desfăşurat pe perioada a 3 (trei!) ani, de care nici măcar nu am ştiut şi care s-a finalizat (deocamdată…) cu dreptul unui executor judecătoresc de a intra în casa mea chiar şi în absenţa vreunui ocupant. În comentariile la un editorial anterior, un domn foarte amabil şi curtenitor îmi explica plin de bunăvoinţă că de ce ei au toate drepturile şi eu nici unul. Cam ăsta ar fi background-ul chestiunii, cum s-ar spune.
Şi da, profit de posibilitatea de exprimare oferită de „Ziarul hunedoreanului” pentru a remarca detalii cu siguranţă observate şi de alţii, deranjaţi de ele cel puţin la fel de mult. Sunt curios dacă mi se vor oferi explicaţii la fel de detaliate şi de amabile.
Un coleg de redacţie a scris în urmă cu puţin timp despre faptul că se asfaltează porţiuni de drum care nu aveau nevoie de asfaltări. Ca de exemplu pe DN7, la ieşirea din Simeria spre Deva. Motivul – aşa e nevoie, din când în când. Este de înţeles – din când în când, pe porţiuni bune, trebuie aplicat covor asfaltic de întreţinere, în timp ce pe cele proaste este evident că nu trebuie nimic de întreţinere, carosabilul fiind mult prea deteriorat pentru a fi întreţinut – a se vedea vreo alte trei drumuri naţionale, Deva – Oradea pe la Vârfurile, Deva – Abrud pe la Brad şi Deva – Timişoara.
Booon. S-a asfaltat între Deva şi Simeria, s-a mai asfaltat şi pe alte porţiuni de pe DN7, până spre Arad, pe la Căpruţa, Lipova, mă rog, pe unde era asfaltul bun. După care echipele de asfaltatori s-au retras, fără însă a marca mijlocul şi marginile drumului cu bandă albă. A trecut o zi, două, o săptămână, două… Drumul este în continuare nemarcat, au început ploile, zilele sunt din ce în ce mai scurte şi şoferii au probleme de orientare, marginile drumului – mai ales pe întuneric şi pe ploaie – sunt greu de observat şi predispun la accidente. Numai că nouă, muritorilor de rând, nu ne este permis să sancţionăm în vreun fel CNADNR, că nu avem cum. E monopol de stat, suntem la mâna ei, în singura ţară care probabil percepe taxă de drum pentru alte categorii de drumuri şi nu pentru autostrăzi. Logic – nu avem autostrăzi, percepem taxe pe ce avem.
Nu mai vorbesc de porţiunea Arad–Nădlac! Pe o distanţă de doi-trei kilometri şoseaua de centură a Aradului se repară de luni de zile, dar în ansamblu drumul este obositor pe tot parcursul, cu treceri la nivel peste calea ferată incredibil de denivelate, nici nu poţi să le spui treceri la nivel, că numai la nivel nu sunt! Cică vrem turism – cum se spune, prima impresie contează, inclusiv la intrarea în ţară. Vă las să meditaţi cam care este prima impresie…
Mai are rost să vorbim despre întârzierile cu care se dau în funcţiune diversele tronsoane de autostradă? Fie vorba între noi, nici nu sunt întârzieri de luni de zile, ci de aproape 20 de ani, de când tot aşteptăm să avem măcar o autostradă de la Bucureşti la Nădlac. Una continuă, nu de tip Bechtel, care începe brusc şi se termină niciunde.
Timp în care diverşi se judecă cu CNADNR, o companie foarte tare în explicaţii.
