Începusem să-mi fac un chip cioplit din poliţistul Berbeceanu. Un atât de performant destructurator în serie de reţele şi grupări infracţionale nu găseşti pe toate drumurile. Obsedaţi ca naţie de găsirea unor eroi cu plus în mocirla morală care ne dă târcoale ne agăţăm cu disperare de aura unor oameni care par că înoată împotriva şuvoiului de puroi. În această clasă îl credeam admis şi pe şeful Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Alba Iulia. Mai ales că, pentru mine, Traian Berbeceanu este o figură pe care o cunosc de cel puţin 40 de ani. Era, cum ar veni, de-al meu, vecin de cartier în copilărie, coleg în acelaşi liceu, ajuns om onest şi curajos cu care am fost onorat permanent să dau mâna !
Asta până ieri. Nu simt nici un imbold acum să mă reped să dau cu piatra în comisarul şef Traian Berbeceanu. Mi-e necaz doar că o carieră incredibilă de poliţist hunedorean e spartă în dinţi de o poveste banală care a devenit printre poliţişti aproape la fel de cunoscută ca şi Punguţa cu doi bani: favorizarea infractorului. Am ascultat ieri declaraţiile date presei de comisar despre situaţia în care se află. Berbeceanu vorbeşte de mârşăvii şi de o vendetă prin care toţi cei care au făcut treaba asta vor “plăti cu vârf şi îndesat”. Cine? Colegii lui mascaţi care îl duceau sub escortă, uneltele unor duşmani “strecuraţi” ? Procurorii sau judecătorii care ar fi smuls interlopilor denunţuri calomnioase împotriva comisarului? Comisarul nu spune, nu dă nume, nu vorbeşte de posibile greşeli, doar de mârşăvii şi revanşe. Poate mă înşel şi ar fi dezastru să fie aşa, dar îmi este greu să cred că pe un denunţ al unui interlop sau doi, un comisar onest, un poliţist al anului din România poate fi ridicat de mascaţi ca ultima barabă.
Cert este că, în acest moment, blazonul de antivirus al gang-urilor interlope de tot felul avut de comisarul Berbeceanu e străpuns definitiv. Comisarul pare contaminat. Cămătarii, drogaţii, mafioţii, mardeiaşii l-au adoptat deja şi se bucură pe Facebook de necazul poliţistului de parcă ar fi un rival din lumea lor. Ca o ironie a sorţii, după 20 de ani de glorie şi respect, comisarul-şef Berbeceanu decade într-o ipostază tristă, de neuitat, ca reţinut în mijlocul unei escorte de mascaţi.
