Vă voi dezamăgi – nu este vorba nici de prefectul actual, nici de preşedintele actual al Consiliului Judeţean. Este o amintire de-a mea, cât se poate de reală, care datează din 1998.
Înainte însă de a o povesti, mă gândesc că nu în rare cazuri există persoane care chiar muncesc mult, sunt implicate în multe proiecte. Matematic, probabilitatea de a face una sau mai multe greşeli creşte. Sunt indivizi care stau pe margine – tot matematic, pentru ei probabilitatea greşelii se reduce considerabil. Românii au inventat pentru asta o vorbă înţeleaptă – numai cine nu munceşte nu greşeşte. Pe de o parte, a crescut şi cantitatea de băgători de seamă, dar şi incapacitatea de a-ţi asuma greşelile.
În directă legătură cu ceea ce am scris anterior, m-am gândit la obstinaţia cu care oameni aflaţi în diverse funcţii refuză să-şi asume vreo responsabilitate pentru vreo greşeală, fie ea mică sau mare, justificabilă sau nu, tolerabilă sau nu, de înţeles sau nu.
În 1998 s-a desfăşurat, în Franţa, o ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal. Prefectul şi preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean Hunedoara au plecat spre Franţa. Oameni sunt şi ei – de ce le-am băga de vină? Aşa mă gândeam şi eu… De strajă la hotare a rămas subprefectul. Sau poate nu-i plăcea fotbalul.
Ghinionul politicienilor microbişti a fost că exact, dar exact atunci judeţele Hunedoara şi Alba au fost lovite de inundaţii. Inundaţii destul de grave, din moment ce premierul din epocă, Radu Vasile, a decis că este necesară survolarea zonei cu elicopterul. Dacă în elicopter a luat loc şi prefectul de Alba, la Hunedoara nu s-a întâmplat acelaşi lucru, fiind domnia-sa prefectul plecat. În Franţa. Foarte probabil la fotbal. Prefectul fiind, nu-i aşa, reprezentantul Guvernului în teritoriu.
Trec câteva zile şi cei doi revin pe meleagurile natale, aşteptaţi fiind de ziarişti. O parte din ziarişti îşi amintesc probabil, lucrând şi acum pe mănoasa câmpie a presei hunedorene. Ştiaţi că au fost inundaţii în judeţ? a sunat, firesc, prima întrebare. Desigur, a venit la unison răspunsul celor doi, preşedinte şi prefect. De ce nu aţi revenit în ţară, dacă aţi aflat că sunt inundaţii? a venit, previzibil, a doua întrebare.
Aici abordările intervievaţilor au fost foarte diferite. Am greşit! a răspuns preşedintele de consiliu judeţean. Spânzuraţi-mă, împuşcaţi-mă, am greşit! O să-mi fie învăţătură de minte! Nu ştim cât o fi fost învăţătură de minte, dar îmi amintesc cu precizie de faptul că din acel moment tirul întrebărilor s-a concentrat exclusiv asupra prefectului, care a găsit de cuviinţă să răspundă, la cea de a doua întrebare, cam aşa: Am vrut să revin, dar s-a stricat maşina! Am vrut să revin, dar colegul meu francez m-a reţinut acolo! Nu a fost nevoie să revin, pentru că am condus judeţul prin telefon… Curioşi cum se conduce judeţul prin telefon, jurnaliştii au aflat că prefectul dăduse un telefon ca să dispună decolarea elicopterului sanitar de la Petroşani. Tocmai apăruseră telefoanele mobile, probabil era o plăcere să conduci judeţul prin telefon.
Subprefectul, tip de onoare – tot încerca să ia vina asupra lui, deşi nimeni nu avea nici o treabă cu el. Că nu l-a anunţat. Că i-a spus să nu vină, că totul este sub control… Etc.
Prefectul a fost schimbat. Preşedintele şi-a terminat mandatul. Subprefectul şi premierul de atunci nu mai sunt printre noi.
