Cunoscutul profesor de economie Ilie Şerbănescu a făcut, în exclusivitate pentru ZHD, o analiză a pieţei muncii din judeţ, iar rezultatele sunt departe de a fi optimiste
Direcţia Judeţeană de Statistică Hunedoara a făcut publice datele referitoare la principalii indicatori socio-economici.
Salarii derizorii
Datele statisticienilor, care cuprind luna noiembrie a anului trecut şi primele trei trimestre a lui 2014, nu sunt destul de îmbucurătoare pentru judeţ, dar hunedorenii s-au obişnuit deja cu ştirile negative în ce priveşte nivelul lor de trai. Producţia industrială pe noiembrie, faţă de luna anterioară a lui 2014, a scăzut cu aproape şase procente, iar productivitatea muncii a fost şi ea mai mică, în aceeaşi perioadă, cu peste şase la sută. Mai mult, a crescut şi stocul de produse finite, cu 14%, dar, cu toate acestea, exporturile pe primele trei trimestre ale anului trecut au fost mai mari, faţă de cele din 2013, cu 6,4%, iar balanţa înregistrată este una pozitivă, de peste 106 milioane de euro. Salariul, lucru care-l arde cel mai tare pe român, a scăzut cu sume infime, de trei la cel brut, în noiembrie fiind de 1957 de lei, şi de un leu la net (1.418), la acest capitol judeţul Hunedoara ocupând, la nivel naţional, locul 19 din 42.
Pensionarii, mai mult cu 15% decât angajaţii
Cu aceste cifre, veniturile hunedorenilor sunt mult mai mici decât cele la nivel naţional, acestea fiind 2.412 brutul şi 1.743 netul. În schimb, însă, pensiile hunedorenilor sunt printre cele mai mari din ţară, fiind, în medie, de 1.038 de lei, în vreme ce „scorul” la nivel naţional este de 845 de lei, judeţul nostru, în care o bună parte din cei retraşi din activatea de pe piaţa muncii fiind mineri şi siderurgişti, care au lucrat în condiţii grele, ocupând locul al doilea pe ţară. Îngrijorător este faptul că numărul angajaţilor, de 110.508, este cu vreo 15 procente mai mic decât al pensionarilor, care, în noiembrie 20124, erau, în judeţul Hunedoara 124.917. Chiar şi dacă am adăuga la angajaţi şi şomerii înregistraţi, respectiv 11.799, şi aşa pensionarii ar fi mai mulţi. La acest lucru, deloc îmbucurător, se adaugă şi faptul că mai ult de jumătate dintre angajaţii judeţului Hunedoara lucrează în domeniul serviciilor, deci nu produc nimic.
Previziuni sumbre
Faţă de această situaţie, profesorul de economie Ilie Şerbănescu a afirmat: „Exemplul pe care l-aţi prezentat nu este singular. Nu numai la Hunedoara numărul pensionarilor este mai mare decât cel al angajaţilor. La fel este şi în Teleorman, sau în Buzău. Unde va duce această stare? Nicăieri. Nu exagerez cu nimic. Chiar nicăieri, pentru că România se îndreaptă către nicăieri. Sau, dacă vreţi, ne îndreptăm către dezastru. Pentru că nu suntem altceva decât o simplă colonie. Şi nu una normală, o colonie de tip atelier, adică să mai producem şi noi ceva, ci o colonie de tip anexă de consum. Vreau să-mi şi argumentez afirmaţiile. Prin ce se caracterizează o colonie? În primul rând prin faptul că nimic din bogăţii nu-i mai aparţin. Ne încadrăm în acest criteriu? Păi, mine nu mai avem, adică nu ne mai aparţin, în general, resursele nu ne mai aparţin, băncile nu mai sunt ale noastre, pământul pe care călcăm, în bună parte nu mai este al nostru. Acum se dă asaltul asupra pădurilor. Dar, ca să vă răspund la întrebare concret, vreau să-i liniştesc pe viitorii pensionari. Este o prostie ceea ce se afirmă, că nu vor mai fi bani de pensii. Vor fi. Numai că mulţi dintre actualii salariaţi lucrează ori cu salariul minim pe economie, ori la negru. Iar salariul minim pe economie asigură 0,3 din punctul de pensie. Adică puţin peste două milioane de lei vechi. Aşadar, bani de pensii vor fi. Numai că un pensionar va trebui să trăiască cu două milioane vechi. Spuneţi că, dintre salariaţii hunedoreni, mai mult de jumătate lucrează în servicii. Adică nu produc nimic. Este firesc. Pentru că a doua caracteristică a unei colonii de consum este aceea că nu i se permite să producă nimic. Astfel, capitalul autohton, atâta cât mai este, se îndreaptă către servicii. Am spune că este paradoxal faptul că, dacă ne-am lua după statistici, consumul la noi a scăzut. Dar marile lanţuri de magazine au prosperat. Totuşi, nu este un paradox. Cum se explică asta? Au scos de pe piaţă capitalul românesc, magazinele noastre. De aceea spun că situaţia din Hunedoara nu duce nicăieri. Pentru că dezastrul a început deja.” (Sorin Ovidiu Bălan, Amarildo Szekely)
