Antena 1 Deva s-a lansat într-un atac mizerabil (cu repetiţie) împotriva primarului liberal al comunei Certeju de Sus, acuzându-l de practici mafiote (alea cu „legea tăcerii”), tiranie, teroare şi furtul a sute de hectare de teren pe parcursul procesului de retrocedare. Pseudo-ancheta se bazează pe depoziţia a doi cetăţeni nemulţumiţi, fără ca jurnaliştii să ceară şi punctul de vedere al primarului Petru Cîmpian, colegul de partid al lui Petru Mărginean. O minimă verificare a delaţiunilor (la înscrisurile Primăriei ori ale Prefecturii) ar fi demontat acuzaţiile nefondate. Anteniştii n-au făcut-o. Dimpotrivă, au amplificat aşa-zisul subiect de presă cu exagerări şi prin omisiunea informaţiilor care puteau „compromite” linşajul mediatic
Ştirea „bombă” începe, evident, în forţă sugerând practicile mafiote ale primarului liberal. „Se rupe legea tăcerii la Certej. Oamenii încep să vorbească despre tirania şi teroarea instaurată de primărie şi compania care vrea să exploateze aur din zonă”, spun gazetarii Antena 1 Deva. „Sute de hectare de teren au fost furate pur şi simplu de la moştenitorii legali şi au fost împroprietărite alte persoane care le-au vândut apoi firmei româno-canadiene”, mai adaugă ei. Din corpul ştirii aflăm că „oamenii” care „încep să vorbească” sunt DOI (din care unul pare să vorbească în numele mai multor persoane), însă nici ei nu pretind că „sute de hectare de teren au fost furate pur şi simplu”. Pentru că nu este adevărat…
Mirajul îmbogăţirii rapide
Comuna Certeju de Sus este total atipică în peisajul retrocedărilor hunedorene. După un sfert de veac de la apariţia primei legi de restituire a terenurilor, o parte din locuitorii comunei continuă să-şi „reinventeze” trecutul. Isteria a început în 2009, în momentul în care SC Deva Gold SA a devenit interesată de achiziţionarea unor suprafeţe de teren în zonă. Brusc, preţurile au crescut de 50 de ori. Oamenii au scotocit, febril, prin arhive după antecesori a căror avere să o moştenească. Cei care-şi vânduseră terenul înainte de boomul imobiliar au început să regrete şi să caute modalităţi de desfiinţare a vechilor contracte pentru a reintra în posesia terenurilor înstrăinate. Febra banilor i-a cuprins pe mulţi, însă majoritatea onestă s-a resemnat cu gândul că deciziile neinspirate luate în trecut au făcut să piardă „trenul” înavuţirii rapide. Alţii, puţini, mai speră să obţină ceva prin orice mijloace, de obicei „neortodoxe”. Retrocedările de la Certej au ajuns în vizorul procurorilor DNA. Anteniştii, care fac apel la „organele abilitate” în finalul ştirii, puteau afla că timp de aproape cinci ani – între 2011 şi 2015 -, procurorii anticorupţie au examinat câţiva metri cubi de documente şi dosarul a fost soluţionat cu neînceperea urmării penale.
Cazul Florentinei Nicoară
Linşajul mediatic care-l vizează pe primarul PNL Petru Cîmpean apare la zece luni după soluţia dată de DNA. În ştire este prezentat cazul Florentinei Nicoară despre care aflăm că: „Din mai mult de două hectare, a rămas cu mai puţin de un sfert din suprafaţă.” (Aşadar, nu „sute de hectare” – nici măcar pluralul minim „două”.) Potrivit înscrisurilor, familia Nicoară şi-a vândut terenul în două reprize. Prima dată înainte de „febra banilor”. Ca şi mulţi alţi foşti locuitori ai satului Bocşa Mare, Nicoară şi-a vândut terenul moştenit unui cumpărător din Şoimuş care voia să-şi facă o stână acolo. Asta se întâmpla cu mult înainte ca firma Deva Gold să fie interesată de terenuri. „Anterior momentului 2004, domnia sa (Florentina Nicoară, n.red.) a înstrăinat prin contract de vânzare cumpărare numitului Rotaru Gheorghe un imobil casă de locuit şi terenul aferent, care după actele de carte funciară a fost identificat de 4.000 de metri pătraţi, în realitate fiind o suprafaţă mai mare pe care a înstrăinat-o fără forme legale tot aceleiaşi persoane”, explică primarul comunei Certeju de Sus. Diferenţa de 5.000 de metri pătraţi nu se mai regăseşte în acte pentru că Nicoară – prin mama sa, defuncta Nelega Ilina – primise această suprafaţă de pădure în localitatea Certeju de Sus pe un amplasament pus la dispoziţie de Ocolul Silvic Deva. Soţii Nicoară se mutaseră din Bocşa în Certej, voiau să aibă lemnul de foc mai aproape de casă şi legea permitea în anii 90 retrocedarea pe un alt amplasament.
Dreptatea de la televizor
Florentina Nicoară a vândut cei 5.000 de metri pătraţi de pădure din Certej la Deva Gold, dar ar vrea să-i mai primească încă o dată la Bocşa Mare. Asta reiese din cele spuse la microfon, fiindcă în instanţă n-a avut tupeul să-şi ducă pretenţiile. De ce? „Doamna Nicoară Florentina nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul prevederilor legii 247/2005 în localitatea Bocşa Mare pentru suprafeţele de teren pe care le-ar fi putut deţine întrucât, începând cu anul 2004, domnia sa a declarat că nu mai deţine nicio suprafaţă de teren în Bocşa Mare”, explică primarul comunei Certeju de Sus. Într-adevăr există la dosar (vezi faximil) un înscris olograf prin care Florentina Nicoară cere să i se radieze o suprafaţă de teren de 5.000 de metri pătraţi întrucât nu-i mai deţine.
Anchetatorii Antena 1 Deva vor să convingă de faptul că actele cu care s-au „furat pur şi simplu” suprafeţe de „sute de hectare” au fost făcute neglijent, pe picior. „Pe acest act important (titlu de proprietate, n.red.) lipseşte numele persoanei decedate care lasă moştenirea”, zice vocea naratorului în ştire. „Cum se poate vinde un teren care nu este moştenitor după nimeni?”, întăreşte Florentina Nicoară. (Detaliul e dat cu repetiţie pe post, să sublinieze „delictul”.) Răspunsul e simplu: titlul de proprietate, eliberat de Prefectura Hunedoara, nu conţine detalii despre antecesorii „care lasă moştenirea” pentru că terenurile au fost dobândite prin cumpărare, nu moştenite.
Cazul Obştea Agricolă Măcrişul
Cea de a doua depoziţie pusă pe tapet este legată de retrocedarea terenurilor deţinute de Obştea Agricolă Măcrişul, o asociaţie înfiinţată doar după ce a apărut mirajul banilor şi a îmbogăţirii rapide. Comuna Certeju de Sus nu a fost cooperativizată, aici colhozul nu a put fi impus de bolşevici şi a existat, după revoluţie, o împotrivire vehementă la tot ce înseamnă proprietate comună. Obştea Agricolă Măcrişul a apărut în perioada interbelică, atunci când o parte din moşieri au vândut Obştii (individual, dar printr-un contract colectiv de vânzare cumpărare) o suprafaţă de 201 hectare de teren. După apariţia Legii 18/ 1991, oamenii au cerut să-şi primească partea individual, dar legea nu permitea retrocedarea a mai mult de un hectar de pădure. (Deşi Obştea era – cum îi zice numele – una cu caracter agricol, terenurile ajunseseră păduri.) Astfel, peste o sută de hectare au fost retrocedate anterior anului 2000, înainte de Legea Lupu care permitea atribuirea pădurilor către formele asociative (composesorate). „În anul 2002, am întocmit anexa nr. 54 pentru Asociaţia Obştea Agricolă Măcruşul pentru care s-a reconstituit suprafaţa de 49,45 hectare, tot pădure, deşi a fost o obşte de sorginte agrară. Această validare nu a fost contestată, în schimb cei care ar fi trebuit la momentul 2002 să se prezinte pentru constituirea formei asociative nu s-au prezentat. Au tergiversat acest lucru până când domniile lor au văzut o oportunitate, la nivelul anului 2010”, arată cu înscrisuri primarul Petru Cîmpian.
Din nou la „febra banilor”
Timp de opt ani, membrii Obştii nu au vrut să audă de înfiinţarea unei asociaţii, deşi au fost organizate mai multe dezbateri publice pe această temă. „La momentul respectiv m-au caracterizat comunistoid şi, pe cale de consecinţă, n-au vrut să se asocieze”, spune primarul comunei. A existat un termen limită – 30 noiembrie 2005 – de depunere a cererii de retrocedare, dar Obştea Agricolă Măcrişul nu exista juridic şi, evident, nu a depus o solicitare de retrocedare a terenurilor. Abia în 2010, la câteva luni după ce valoarea terenurilor a explodat, locuitorii au devenit interesaţi de varianta modernă a „colhozului” pentru recuperarea în comun a unui rest de teren ce nu fusese retrocedat individual. „Am pornit un proces în 2010 cu comisia locală de retrocedare a proprietăţilor Certeju de Sus, comisia judeţeană şi Prefectura Judeţului Hunedoara în care am solicitat terenul individual sau colectiv sau în asociaţie, cum permit legile în vigoare. Nici până în zi de azi nu am fost puşi în posesie”, spune Sorin Ştolea, preşedintele Asociaţiei Obştea Agricolă Măcrişul.
Primăria se bate în instanţă pentru drepturile obştii
Primarul Petru Cîmpian îl contrazice pe Ştolea. „Este fals că am fost acţionaţi în instanţă în acest scop. Eu – şi comisia locală – am depus eforturi în scopul reconstituirii (dreptului de proprietate) propunând comisiei judeţene mai multe variante în baza legilor actuale. În 21 octombrie 2015, Comisia Judeţeană a promovat o hotărâre de invalidare a propunerilor comisiei locale. Comisia locală a acţionat în instanţă comisia judeţeană pentru a solicita explicaţii vizavi de toată munca pe care am depus-o de comun acord cu moştenitorii celor care au fost înscrişi odinioară în Obştea Agricolă Măcrişul”, susţine cu probe Cîmpian. „Deşi aveau validat un amplasament în formă asociativă (cele aproape 50 de hectare de teren, anexa 54 din 2002), niciodată nu s-au prezentat ca să intre în posesia lui. Cetăţenii au solicitat în mod expres retrocedarea individuală. Ei au fost consultaţi fiecare în parte. Comisia locală a considerat de cuviinţă ca fiecare dintre potenţialii beneficiari să fie intervievat şi discutat cu el. De asta a şi durat atât de mult”, mai spune primarul comunei Certeju de Sus.
Cazul drumurilor vicinale
Un alt capăt de acuzare promovat de ştirişti vorbeşte despre îngrădirea dreptului cetăţenilor de a circula pe drumurile publice. „Există indicatoare care restricţionează accesul oricui pe motiv că sunt proprietate privată”, susţin anchetatorii Antena 1 Deva. Şi în acest capăt de acuzaţie informaţia este trunchiată, iar anchetatorii ştiu asta pentru că au filmat panourile din care nu reiese că „restricţionează accesul oricui”.
„Se încearcă deturnarea unei realităţi evidente. Sunt câteva drumuri vicinale care au ajuns să nu mai deservească interesul nici unei persoane fizice, în măsura în care trenurile adiacente acestor căi de acces au fost înstrăinate de cetăţeni prin contracte de vânzare cumpărare investitorului. În alte cazuri sunt câteva imobile care nu au fost înstrăinate, dar sunt accesibile pentru că, pe plăcuţele respective, este menţionat „cu excepţia riveranilor”, spune primarul. Jumătatea corectă a informaţiei prezentate e că, într-adevăr, drumurile nu au fost scoase încă din inventarul comunei. Procedurile au fost începute, iar de întreţinerea căilor respective de acces se ocupă exclusiv firma care investeşte în zonă. S-au făcut măsurători, urmând ca investitorul să construiască pe cheltuială proprie drumuri noi pentru proprietarii de imobile.
Cum se lucrează liberalii, mai rar
Atacurile împotriva primarului PNL Petru Cîmpian au început după ce a pierdut Petru Mărginean (tot PNL) alegerile la Deva. Au fost două materiale. Niciodată nu i s-a oferit acuzatului dreptul de a-şi spune punctul de vedere. Greu de înţeles omisiunea repetată. Cu atât mai de neînţeles, cu cât Antena 1 Deva este controlată de familia liberalului Petru Mărginean şi atacurile s-au dus împotriva unui demnitar PNL. Colegii de partid i-au reproşat lui Mărginean că a pus televiziunea familiei la dispoziţia PSD în campania electorală. Chiar dacă n-ar fi adevărat că fostul primar a jucat la două capete, chiar dacă am admite că nu intervine în politica editorială a postului, Petru Mărginean ar fi putut să uzeze de autoritatea sa şi să ceară anteniştilor un mic favor pentru colegul său de partid: în mod excepţional, să-l asculte şi pe învinuit. N-a făcut-o, dar pe cine mai miră în judeţul Hunedoara că liberalii se „lucrează” unii pe alţii cum nici adversarii nu sunt în stare să o facă…
Post Scriptum
Iarăşi şi iarăşi revin obsesivele întrebări despre solidaritatea de breaslă. Ce-i de făcut? Ar trebui să întoarcem capul „colegial” de la subiect, să ne prefacem că nu observăm linşajul mediatic, deformarea voită a realităţii prin omisiune şi exagerare? Personal sunt convins că jurnaliştii de la Antena 1 Deva îşi cunosc meseria. Sunt buni. Vina lor – dacă putem vorbi de aşa ceva – este că au acceptat compromisul. Într-un peisaj mediatic în care se cer compromisuri din ce în ce mai mari. Poţi să le accepţi sau să dispari din presă. A treia cale există pentru foarte puţini. Aşadar, ce-i de făcut?
