Noi, femeile, “ar trebui să învăţăm să ne pricepem bine la ceva”. Asta crede Carmen Hărău că este modalitatea potrivită prin care femeile se pot afirma într-o lume a bărbaţilor. Despre asta şi multe altele a vorbit în emisiunea “Vocea Străzii”, de joi, de la Hunedoara TV, într-o ediţie dedicată femeilor.
“Ce ar trebui să facem noi, femeile? Că asta m-aţi întrebat. Ştiţi ce ar trebui să facem noi, femeile? Ar trebui să învăţăm să ne pricepem bine la ceva. Să ştim să facem bine lucruri. După care să nu ieşim din grila a ce şi cât putem face. Pentru că, în momentul în care ţi-ai atins limita de incompetenţă, eşti un om pierdut. Pe urmă, ce ar trebui să facem? Să muncim. Să muncim foarte mult şi din greu. Şi să ne asgurăm – şi asta trebuie făcută de la capul locului în momentul în care alegem un partener – că domnul cu pricina nu va fi de felul în care vrea să îi pui personal, cu mâna, supa pe masă la ora prânzului şi să îi calci tot cu mâna ta cămaşa şi mai ştiu eu ce să îi faci”, este de părere Carmen Hărău.
Senatoarea PNL mai susţine că femeila sunt mai disciplinate şi mai active ca bărbaţii, asta văzându-se şi în activitatea parlamentară.
„Suntem, ca gen, mai disciplinate, mai conştiincioase, dacă veţi arunca un ochi peste activitatea parlamentară, veţi vedea că cele mai multe intervenţiii şi muncă mai serioasă, cu 70% le au femeile, care, în Parlamentul României, au o cotă sub 20%”, mai spune Carmen Hărău.
Întrebată dacă românii ştiu să îşi protejeze soţiile, surorile, mamele, Carme Hărău punctează că nu asta este problema societăţii, ci lipsa egalităţii de şanse.
„Vedeţi cum puneţi problema? De la capul locului o puneţi prost. Nu de protecţie e vorba. Dacă ai nevoie de protecţie, de la capul locului îţi recunoşti inferioritatea. Nu lipsa de protecţie e problema. Nu protecţie ar trebui să revendicăm noi, ca şi gen. Ci pur şi simplu egalitate de şanse. Când înseamnă egalitate de şanse, înseamnă şi împărţire egală a atribuţiilor în ceea ce priveşte activitatea familială. Mie mi-a ieşit, poate şi pentru că am crescut împreună. Eu şi soţul meu ne cunoaştem de la 14 ani. Am fost colegi de liceu şi ne-am crescut unul pe altul. Uite, mie lucrul acesta mi-a ieşit. Noi am fost cot la cot în firmă, făcând următoarea echilibristică, între curajul meu de a mă arun, între curajul meu de a mă arunca în val, care ne-ar fi costat în răstimpuri, dacă nu ar fi fost prudenţa lui. Noi, pe medie, facem cât unul bun, aşa îmi place să spun adesea”, mai precizează senatoarea.
