Candidatul independent la alegerile europarlamentare 2014, Mircea Diaconu, face ocolul României în 22 de zile, iar în drumul său s-a oprit şi la Petroşani, în Parcul Carol Schreter, acolo unde s-a întâlnit cu simpatizanţii săi. A adus cu el şi un scăunel din lemn, cu trei picioare, pe care l-a primit la Deva şi despre care spune că este scaunul tradiţional românesc şi nimeni nu trebuie să-l dea uitării, indiferent pe ce scaun s-ar aşeza temporar. 

E greu să ajungi europarlamentar din postura de independent, însă actorul Mircea Diaconu s-a încumetat să intre în cursă din această postură. Ştie că uşor nu îi va fi, dar îşi ia forţa de la miile de susţinători, care îl apreciază deopotrivă pentru cariera lui în film şi teatru şi pentru tenacitatea de care a dat dovadă în ultima perioadă. „M-am înscris în cursă nu pentru că mă simţeam europarlamentar, ci pentru că mă simţeam uşor iritat, uşor nemulţumit, uşor nefericit şi enervat. O enervare destul de mare, care m-a făcut să încep povestea asta şi cred că mă ţine până la terminare, în orice caz. Mă simt român european, şi aş vrea să fie aşa. Cam asta este ideea. Diferenţa între ce te simţi, ce îţi doreşti şi ce este, este în general sursa nemulţumirilor noastre. Dacă ar fi să dau o notă comună întâlnirilor cu oamenii, parcă vorbeam cu foştii mei colegi de liceu. Părea că am aceleaşi gânduri. Nu sunt doar oamenii în vârstă, ci şi tinerii. Nu mai spun ce <<urlă>> facebook-ul acolo… E atât de greu să fi independent, dar dacă nu era povestea aceea, atât de urâtă şi nedreaptă, nu ar fi existat această strângere de semnături în 4 – 5 zile. Cu toate filmele mele, nu aş fi primit în niciun caz această susţinere. În zille acelea groaznice, când tensiunea mea era la limita exploziei şi rucam treptele tribunalului şi de 2 – 3 ori pe zi, treceau maşinile pe lângă mine, autobuzele cu călăori opreau, mă claxonau şi îmi arătau semne de încurajare. Parcă era un meci în care eu eram în faţă, în linia I, dar în spatele meu erau susţinătorii care făceau ca la un meci: Ţine-te tare!, Nu te lăsa!”, a povestit la Petroşani Mircea Diaconu. În turneul său electoral a avut surpriza să constate că este susţinut chiar şi de poliţiştii cu radarul şi astfel de gesturi nu pot decât să îţi dea puterea să mergi mai depart.

Blocat parţial, a strâns rândurile şi a mers mai departe

La începutul primăverii Agenţia Naţională de Integritate şi Ministerul Public au contestat în instanţă candidatura lui Mircea Diaconu ca independent, însă tribunalul a arătat că acesta are “vocaţia legală incontestabilă” de a ocupa funcţia de europarlamentar. Magistraţii au explicat că legea privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice nu poate fi asociată legii penale, aşa că marele actor a putut pleca în cursă din poziţia de independent. Preferă campania din om în om şi nu înţelege rostul „cearşafurilor” atârnate pe blocuri. Cu folosesc? Şi, mai ales, cât costă? „La final voi vrea să spunem toţi cât a costat, ce am făcut, şi o să vă spun şi eu cât a costat motorina. Că de dormit, cele mai multe nopţi, să vpun sincer, mă mai ia câte cineva acasă”. Şi, chiar dacă a avut numeroase piedici, Mircea Diaconu continuă să creadă în numărătoarea (n.r. de voturi) românească, fiind de părere că “miza nu este la mine, este la Preşidenţie, acolo, unde am văzut nişte spectacole numerice fabuloase. Acolo probabil sunt mize mult mai mari şi nişte persoane specializate, cu multe stele…pe cer, n-am spus altceva, îşi folosesc priceperea. La mine nu e cazul cred. E o singură problemă majoră: ca independent nu am voie la observatori în secţiile de votare, nici eu nu pot să intru, ceea ce înseamnă că este posibil ca oricine să se servească din voturile mele, ori să mi le anuleze pe toate. Orice este posibil. Ţinta mea nu a fost asta, ci a devenit asta…fie ce va fi”.

Un film în sine

Născut pe 24 decembrie 1949, la Vlădeşti, în judeţul Argeş, Diaconu este căsătorit cu actriţa Diana Lupescu. Împreună au doi copii, Ana şi Victor.

Mircea Diaconu a fost director al Teatrului „Nottara” din Bucureşti şi a fost membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului până în 2004. După ce Mircea Diaconu şi-a încheiat mandatul de la CNA a fost numit director la acest teatru. A jucat în peste 30 de filme şi in sute de roluri în spectacole de teatru, pe scena, la radio si la televiziune. Despre întâmplările pe care a fost nevoit să le traverseze, Mircea Diaconu spune că nu le-ar putea asemui cu nici un film în care a fost protagonist, fiind o peliculă de sine – stătătoare. „E ca un film american. Dacă cineva ar fi scris un asemenea scenariu, nu îl scria atât de bine. Până aici e ca o poveste, ca un film americani”.