Mobilierul pictat se reîntoarce în Transilvania.
O deveancă de 54 de ani şi-a umplut casa cu adevărate opere de artă – mobilă veche, readusă la viaţă prin culori şi forme geometrice
A absolvit Electromecanica şi a lucrat 30 de ani la Complexul Energetic Hunedoara. Până acum doi ani, habar n-avea că e în stare să transforme piese banale de mobilier în adevătate opere de artă. Şi asta, doar cu câteva pensule şi nişte culori potrivite cu imaginaţie.
Lemnul, îmbrăcat în poveste
L-a început, a pictat mobila de nevoie. Primul obiect pe care şi-a testat princeperea a fost un dulap.
„Ideea a fost a fiului meu. Avea un dulap vechi, la care nu voia să renunţe. Şi, cum ştia că-mi place să desenez, mi-a propus să i-l pictez. Am cumpărat vopsele şi m-am apucat de lucru – fără să bănuiesc cumva arăta dulapul la sfârşit. Pentru că era prima încercare, mi-a luat cam 6 săptămâni de muncă. Am tot combinat culori şi am inventat modele. La final, n-am fost prea încântată – aşa că am refăcut pictura în alte câteva săptămâni”, povesteşte Luminiţa Ambruş.
Femeia îmbracă lemnul în flori şi în poveste de când a descoperit că o banală vechitură prinde viaţă în urma pensulei şi a culorilor. A continuat să picteze şi alte obiecte. A urmat un bufet de aproape 100 de ani.
„Era aşa de vechi, încât a fost nevoie să-l şi recondiţionez. L-am reparat şi l-am pictat apoi cu motive florale. După două luni, nu-l mai recunoaşteai”, spune deveanca.
[wzslider autoplay=”true” exclude=”18443″]
Forme geometrice şi motive florale
Luminiţa Ambruş a pictat până acum cel puţin 20 de obiecte de mobilier – o măsuţă, un pantofar, un cuier (foto), un raft, o comodă, un balansoar, o ladă pentru lemne şi scaune de diferite forme şi mărimi.
Până când şi-a format mâna, a ales modele mai simple, inspirate uneori din fotografii vechi sau de pe Internet. Acum, lucrările sunt din ce în ce mai complicate, iar modelele sunt create de ea. Unele piese atrag atenţia prin forme geometrice în culori pastelate. Altele etalează motive florale cu contur delicat, detaşate pe un fond sobru şi clar.
Cel puţin 6 ore pe zi, hunedoreanca nu se desparte de pensule şi de vopsele. Foloseşte vopsea acrilică pe bază de apă. E cea mai bună, pentru că seamănă cu vopselele vechi, folosite acum câteva secole.
„Este foarte important ca vopseaua să fie pe bază de apă – pentru că pătrunde şi în lemn şi îi asigură astfel o viaţă mai lungă. Problema e că se usucă repede şi, de aceea, mâna trebuie să fie foarte sigură, iar desenul bine conturat în minte”, explică hunedoreanca.
Artista combină culorile după cum îi dictează inspiraţia de moment şi trasează pe suprafaţa lemnului linii, cercuri, pătrate, petale ori frunze. Pensula alunecă încet pe capacul unei casete vechi, vopsită complet în roşu.
„Acum este pregătită pentru decor. O să pictez pe ea o ghirlandă de flori ” – lămureşte Luminiţa şi explică în detaliu cum reuşeşte să schimbe din pensulă înfăţişarea mobilierului vechi.
Secretele meseriei
Fiecare meşteşug îşi are tainele lui. Pictura e realizată abia în ultima fază. Până la ea, obiectele trebuie recondiţionate şi curăţate. Dacă lemnul nu e lăcuit, trebuie aplicat un strat de grund pe suprafaţa lui. Pentru o mai bună aderenţă a vopselei – spune deveanca. După uscare, mobilierul e şmirgheluit, apoi vopsit într-o culoare care devine fondul viitoarei picturi.
„La fiecare lucrare, folosesc cel puţin 5 pensule de grosimi diferite, mai fine ori mai aspre, şi în jur de 15 culori pure, la care se adaugă cele combinate de mine. Toată pictura e realizată direct ‘din pensulă’. Inclusiv liniile şi formele geometrice. Nu folosesc niciodată rigle sau tipare din carton”, asigură Luminiţa Ambruş.
De-o vreme, femeia şi-a molipsit şi soţul cu pictura pe mobila. „Îi place noua înfăţişare a vechiturilor şi încearcă să picteze şi el, dar la fineţuri trebuie să-l ajut”, spune artista, mândră că meşteşugul din vremurile trecute nu rămâne doar subiect de muzeu.
Acum, hunedoreanca se pregăteşte pentru o adevărată provocare. Îşi va picta toată mobila din cabana pe care o are la câţiva kilometri de Deva.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
REMEMBER. Istoricul mobilierului pictat
Mobila pictată a apărut din nevoia de a decora o piesă de mobilier fără a recurge la sculptură – prea scumpă pentru mulţi. Mobilă pictată întâlnim încă de acum 5 secole în mai toată Europa – ajungând până în Transilvania.
Modelele sunt diferite – în funcţie de zonă. În ţările nordice, de pildă, au fost preferate florile stilizate şi animale pictate în stil naiv.
În Anglia au avut succes modele influenţate de grădinile victoriene.
În Alsacia, mobilierul dat ca zestre miresei, care trecea prin sat sub ochii tuturor, etala motive policrome deosebit de bogate.
În Normandia – care a produs secole întregi lăzi pentru expedierea dantelelor şi bijuteriilor în Orient, motivele cel mai des întâlnite sunt laleaua, trandafirul şi păsările, ca simbol al căsătoriei.
În Ţările de Jos, motivele florale erau limitate la 3 culori şi încadrau scene religioase ori marine.
Italia a cultivat un gen aparte de mobilier pictat – ornamente elevate, destinate celor avuţi.
Germania a făcut furori cu Trandafirul de Tolz, pictat în ghirlande sau în buchete.
În Ungaria şi Polonia, toată suprafaţa obiectelor era decorată dens – flori, păsări şi forme geometrice.
În Transilvania, mobilierul pictat a fost adus de saşi şi era asemănător celui din sudul Germaniei – predominau laleaua şi trandafirul, în buchete sau ghirlande, mai mult sau mai puţin stilizate.
