STRĂINI ÎN ŢARA LUI DRACULA. Cum arată România pentru un american care a părăsit California ca să trăiască la Simeria

Chirurgii români sunt la fel de buni ca şi cei din America. Durerea şi suferinţa fac parte din cultura românească. Animalele sunt tratate mai bine decât oamenii. Românii au grijă unii de alţii, dar ţara nu are grijă de ei.

Cam aşa vede societatea românească un medic american care trăieşte de patru ani la câţiva kilometri de Deva!

George Orphanidys are 66 de ani s-a stabilit în România acum 4 ani. Nu e om de afaceri şi n-a venit aici ca să facă bani.

A renunţat la America pentru o hunedoreancă de care s-a îndrăgostit în Grecia. Şi-a vândut averea din California şi s-a mutat într-o casă din Simeria. A învăţat româneşte şi îi plac la nebunie bucatele noastre. Se dă în vânt după ciorbe, sarmale şi mămăligă şi iubeşte România mai ales pentru legătura dintre oameni.

Chiar dacă nimic nu e simplu pentru el în ţara lui Dracula, americanul îşi va petrece aici tot restul vieţii. Vrea să fie cetăţean român şi să-şi cumpere loc în cimitir. În timpul liber, ar fi bucuros să dea o mână de ajutor într-un spital de Urgenţă. A fost medic o viaţă şi vrea să împărtăşească şi altora din experienţa lui.

Primul contact cu România

Orphanidys a aflat despre România acum 46 de ani. În 1969, a venit în Europa, la o specializare, iar la Viena a cunoscut un român. Un inginer din Oradea, care fugise din ţară şi încerca să ajungă în America.

„Se numea Octavian Dragoş. M-a rugat să-i duc nişte bani familiei lui şi aşa am vizitat prima oară România. De atunci, n-am mai ştiut nimic de el mai bine de 40 de ani, după care ne-am reîntâlnit în California. S-a însurat cu o olandeză şi are doi copii care nu ştiu prea bine româneşte, dar şi-au luat cetăţenie română şi vor să studieze în România”, povesteşte George.

Poveste de familie

Americanul Orphanidys are origini greceşti. Tatăl lui s-a născut în Lesbos şi a emigrat în Statele Unite în 1922, după marele incendiu din Smirna, care a pus capăt războiului greco-turc.

„Doar tata, bunica şi bunicul au scăpat cu viaţă din catastrofă. Au fugit în Franţa, iar de acolo, la New York. Bunicul a fost pantofar toată viaţă. Din reparatul papucilor, şi-a ţinut copilul în facultate şi a cumpărat 70 de hectare de pământ în Virginia. Tata a devenit un stomatolog faimos în zonă şi s-a căsătorit cu o newyorkeză tot cu origini greceşti, dar născută în SUA. Aşa am venit pe lume eu şi ceilalţi trei fraţi, John, Helen şi Diane”, povesteşte George despre familia lui.

Dragoste la prima vedere

În amintirea străbunilor greci, americanul vizitează în fiecare an ţara Olimpului. Călătoria lui începe din Kythira, unde i s-a născut bunica. Şi exact acolo a întâlnit-o pe Alice, o hunedoreancă din Simeria. În vara lui 2010, românca lucra la un hotel de pe insulă, iar turistul George s-a îndrăgostit de ea într-un sfert de ceas.

„M-a întrebat ce vreau să comand la micul dejun şi mi-a spus că vine din România. Mi-am amintit atunci de românul pe care l-am cunoscut la Viena şi am insistat să-mi arate o hartă şi să-mi recomande câteva locuri frumoase din ţara ei. Mă gândeam că poate mai ajung vreodată pe acolo. I-am spus că sunt medic în California şi după 15 minute, am cerut-o de nevastă. N-a crezut o iotă din povestea mea, dar a fost totuşi de acord să ne mai întâlnim. Aşa că, în câteva zile, m-am îndrăgostit de-a binelea. Eu m-am întors în America, iar Alice în România. Vorbeam zilnic la telefon. După trei luni, s-a trezit cu mine în România. Ne-am căsătorit şi o vreme, am făcut naveta între România şi SUA”, îşi aminteşte Orphanidys.

„Americanii sunt ciudaţi”

Americanul s-a stabilit definitiv în România după ce Alice a încercat fără succes să se adapteze în „Lumea Nouă”. Drumul la ambasadă a fost primul semn rău.

Românca a aşteptat viza mai bine de un an, iar americanii i s-au părut nişte oameni ciudaţi.

„Cultura şi mentalitatea ne diferenţiază foarte mult. N-aş putea trăit niciodată acolo. Românii sunt prietenoşi. Noi vorbim cu vecinii, ne vizităm. Americanii, nu. Nici măcar nu te bagă-n seamă. Trec pe lângă tine ca şi când n-ai exista. Explicaţia ar putea fi stricteţea legilor, care par la fel de ciudate pentru un european. În America, te poţi trezi dat în judecată pentru absolut orice. Chiar şi dacă i s-a părut cuiva că te-ai uitat urât la el. Aşa că fiecare îşi vede de treaba lui”, povesteşte românca despre experienţa de peste Ocean.

[wzslider autoplay=”true”]

 

Tată american pentru copii români

Nici pentru George n-a fost floare la ureche acomodarea în România.

„E greu pentru mine să mă obişnuiesc cu cultura de aici. Dau un singur exemplu. În SUA, îţi înmatriculezi maşina în 30 de minute, dacă ai programare, sau într-o jumătate de zi, fără programare. În România, pentru acelaşi lucru te plimbi pe la 5 birouri şi să pierzi o lună”, compară străinul, care nu înţelege de ce avem nevoie de atâta birocraţie.

Cel mai greu test pentru Orphanidys a fost însă altul. Alice avea deja 4 copii când l-a cunoscut pe american şi niciunul dintre ei nu era pregătit să aibă un nou tată. Georgiana o spune pe şleau şi acum, după patru ani de când s-a trezit cu George în poarta casei.

„Mă temeam să nu fie la fel ca primul tată. Adică, să nu-i pese de noi. Şi credeam că pe mine n-o să mă iubească deloc, pentru că sunt cea mai mică. Nu ştia bine nici româneşte şi a trebuit să învăţ engleză, ca să mă pot înţelege cu el. Asta însă mi-a prins bine la şcoală. Acum sunt mulţumită. George e cel mai bun tată din lume. Mai ales că mă ajută şi la lecţii şi merge cu mine la concursurile de karate”, se bucură fata.

„Iubesc România!”

Când îl întrebi de ce iubeşte România, americaul din Simeria răspunde franc: „Nu vezi oameni împuşcaţi pe stradă şi nici tineri care-şi injectează heroină. Am lucrat zeci de ani într-un spital de Urgenţă şi vedeam zilnic oameni împuşcaţi, înjunghiaţi şi drogaţi”.

A văzut cu ochii lui scene greu de imaginat pe care le povesteşte încă îngrozit. Un bărbat jefuit şi împuşcat în plină zi, în faţa fiului său de 5 ani, sau o gaşcă de tineri care şi-au scos armele şi au tras la nimereală într-o casă, împuşcând o fată de 7 ani care dormea.

George mai are un motiv pentru care-i place România.

„Guvernul nu risipeşte bani pentru cine nu vrea să muncească. America încurajează leneşii. Îi susţine din banii celor care muncesc. De pildă, naşti un copil şi primeşti lunar 1.200 de dolari de la stat, plus bonuri de alimente, locuinţă şi asigurare medicală. Un judecător te poate scuti de muncă pe viaţă, dacă susţii că nu suporţi să ai un şef pentru că un tată prea dur te-a abuzat în copilărie. Anorexia şi bulimia sunt motive la fel de serioase ca să stai acasă şi să primeşti bani de la stat. Condamnaţii au dreptul să-şi facă operaţii de schimbare de sex pe banii contribuabililor şi după ce ies din puşcărie, susţin că suferă de depresie din cauza detenţiei şi stau bine-mersi acasă, tot pe banii contribuabililor”, critică Orphanidys.

„Animalele sunt tratate mai bine ca oamenii!”

Asta este concluzia medicului american care a avut ghinionul să-şi rupă piciorul la o plimbare cu bicicleta. A ajuns la Urgenţă şi nu şi-ar dori pentru nimic în lume să repete experienţa.

„Am chemat o ambulanţă privată care a venit neechipată, deşi am telefonat cu câteva ceasuri înainte. În SUA, o ambulanţă are în ea echipament de cel

puţin 100.000 de dolari şi medic. Ambulanţa care a venit la mine avea doar şofer. Şi cum poate un singur om să căre targa?! L-au ajutat şi copiii lei, iar pe scări, pentru că targa se legăna şi riscam să cad pe de ea, a fost nevoie şi de fiică-mea şi soacră-mea”, povesteşte George, mai degrabă contrariat decât amuzat de situaţie.

Piciorul rupt n-a fost chiar un fleac şi americanul a ajuns pe masa de operaţie. Intervenţia a fost un succes, aşa că pe ortopezi îi vede cu alţi ochi.

„Sunt specialişti la fel de buni ca şi cei din SUA, dar nu ştiu să-ţi aline durerea. Am stat o săptămână cu dureri îngrozitoare şi am primit doar Paracetamol, Algocalmin şi Mialgin. Am înţeles că durerea şi suferinţa fac parte din cultura românească”, mai spune George.

Chiar dacă a aflat că în spitalele din România bolnavii duc mâna la buzunar şi îşi cumpără singuri medicamente, străinul tot face o comparaţie: „Câinele meu şi-a rupt un ligament. L-am dus la un spital privat din Deva şi a primit un tratatment mai complex decât al meu”.

Orphanidys a fost zeci de ani medic de Urgenţă la un spital de stat de lângă Los Angeles. Acum e consultant la o companie privată de Ambulanţă din Anaheim, California, şi spune că ar fi bucuros să poată da o mână de ajutor într-un spital românesc, să împărătăşească şi altora din experienţa lui.

Un container cu amintiri

„România e o ţară frumoasă, în care ai ce vedea”, mai spune George, încântat de zonele pe care le-a vizitat până acum.

Vara, cutreieră locurile care îl fascinează sau călătoreşte în America şi îşi face planuri de viitor. Iarna, timpul îi trece cu hobby-urile de-o viaţă. Are două poduri pline cu filme şi ascultă muzică la junk-box-ul care porneşte cu o fisă de 25 de cenţi. Colindă magazinele după discuri de vinil cu piesele trupei Phoenix şi cu folclor românesc.

Îşi testează răbdarea reparând tot felul de mărunţişuri şi restaurează instrumentele muzicale vechi. Vorbeşte cu drag despre câteva obiecte vechi de un secol – un televizor şi un pick-up fabricate acum 100 de ani sau un patefon şi un radio din 1940. E tot ce i-a mai rămas din America.

„Le-am adus în România cu vaporul. Au încăput într-un container!”, spune străinul.

Toate i-au aparţinut cândva bunicului din Lesbos şi tocmai de-asta George ţine mult la ele. Mai ales că funcţionează la fel de bine ca acum un veac. Orphanidys păstrează ca pe-o comoară chiar şi cutia de pantofar (foto) cu care strămoşul lui şi-a câştigat pâinea peste Ocean.

––––––––––––––––––––––––––––––––

„În America, bătrânii ajung la azil, chiar dacă au copii sau nepoţi. Românii au grijă unii de alţii, dar ce păcat că România nu are grijă de ei!”

George Orphanidys, americanul din Simeria

––––––––––––––––––––––––––––-

200 de dolari pe oră este câştigul maxim al unui medic de Urgenţă într-un spital de stat din California