Zăpada acoperă în aceste zile Fundătura Ponorului (video) din Munții Șureanu, locul numit și „Palma lui Dumnezeu” datorită înfățișării sale atractive pentru turiști și pentru amatorii de fotografii.
Vreo 20 de case vechi de lemn, stâne și sălașe împânzesc valea pârâului Ponor, aproape de locul unde apele sale formează un șir de bucle și apoi intră sub munte, printr-o galerie săpată în timpuri străvechi.
Oamenii care cresc aici animale și au grijă de mici grădini de legume au părăsit Fundătura Ponorului odată cu sosirea iernii.
„În timpul iernii, unii se mai întorc în Fundătura Ponorului doar pentru a-și aduce fân în gospodăriile din federi și Ohaba Ponorului, aflate în vale, unde își țin vitele și oile în timpul iernii. Acum însă, după ninsorile din ultimele zile, nimeni nu a mai urcat în Fundătura Ponorului. E prea mare zăpada, de aproape jumătate de metru în unele locuri”, spune Mircea, un tânăr din satul Federi, a cărei familie are un sălaș (loc unde sunt ținute animalele), în apropiere de „Palma lui Dumnezeu”.
Ultimii 15 kilometri ai drumului spre Fundătura Ponorului, aflată pe traseul turistic „Via Transilvanica”, încep din satul Pui, traversat de Drumul Național 66 Hațeg – Petroșani.
De la marginea satului Pui, un drum local se desprinde din DN 66, trece prin satele Ponor, Ohaba Ponor și Federi, intrând astfel în Parcul Natural Gădiștea Muncelului Cioclovina, iar apoi urcă, încolăcind versanții, spre culmile din Munții Șureanu. Drumul este accesibil în această perioadă până la marginea satului Federi.
De aici, în locul numit „garaje” datorită mai multor construcții de lemn unde localnicii își țin mașinile, turiștii își mai pot continua drumul pe jos, urcând prin pădure timp de vreo două ore, până la Fundătura Ponorului.
Traseul este marcat, însă zăpada ajunge până la genunchi, astfel că atât potecile, cât și drumurile forestiere din zonă sunt greu de identificat.
În Fundătura Ponorului, drumurile de care ale localnicilor au rămas și ele înfundate în nămeți, în așteptarea primăverii. Urmele lăsate de mașini de teren și căruțe dispar complet în dreptul sălașelor de la marginea satului Federi, aflate pe dealurile din jurul unei vechi cariere de bauxită.
